• advertisement_alt
  • advertisement_alt
  • advertisement_alt
YOCHANAN

Eu, ca și voi.

14 postări în acest topic

Salutare și bine v-am găsit! 

 

Încă din start, vin cu pretenții, dacă pot spune astfel. Am rugămintea să mă scuzați pentru că știu din capul locului că voi face o postare lungă. Accept critică. Ofer la rândul meu critică dacă e cerută. 

 

Ok. Eu sunt Yocha. Cu această ocazie vă transmit că sunt încântat de cunoștințe. 

Yochanan este un nickname ales pentru un tauren warrior tanc în jocul World of Warcraft. Toată lumea din mediul online mă știe de Yocha, apropiații îmi spun bă/mă/uă câteodată și cu i în coada fiecărui dintre apelative, dar marea majoritate, imi spun străiți don-nginer. Am ajuns să cred că acesta este numele meu. De ce marea majoritate? 

Răspuns : nu am prieteni(de ținut minte că e scris fără ghilimele), decât vreo doi. Nu am timp de socializare dar nici nu mi-ar ajunge finanțele să îmi fac "prieteni" în România. 

Mai nou mie mi s-a urcat o pată pe creier. De ce? Lipsuri domnule,  lipsuri. 

Sunt șofer amator, totuși cu școală de C și E începută. Și parcă trece atât de greu timpul, încât nu se mai apropie odată înșiruirea aceea de examene pentru obținerea categoriilor și a atestatelor. Am reușit un master în deformări plastice ale materialelor metalice și nemetalice, cred că voi izbăvi și cu acestea. Această discuție o voi finaliza-o în încheierea acestei postări. 

Cum spuneam mai sus, sunt inginer (metalurg) în cadrul unei companii care este pe prima poziție în clasamentul producătorilor de oțel la nivel mondial. Ghinionul meu este că lucrez în România pentru ArcelorMittal și nu afară. Salariul, meu, este în jurul a 4200 RON brut, cu salariu de încadrare de 2200 RON, restul reprezentând o primă de relocare. Ok. Pentru moment, plătesc o chirie de 900 lei, 550 lei bancă, abonamentele TV telefonie net însumează 420, plătesc o pensie alimentară de 550 lei, trebuie sa plătesc întreținere gaz și electric. Și în noua relație am încă un copil. Mâncare? Hauuuuuu..  

Ce aș putea face? Să judec în continuare cu aceeași răceală, să mai aștept experiență și să fac pasul într-o companie de nivel mic spre mediu din vestul Europei, la fel cum am lăsat casino ca și loc de muncă în București și am plecat mai mult forțat de decan, el spunând că deja mi-a făcut recomandarea către loc de muncă în domeniu(o firmă mică din sudul țării). Progres în ArcelorMittal la nivel global, din România nu poți face. Oricât de capabil ai fi, ești împachetat imediat cu tot cu fundă, și livrat în banca în care stai; decât dacă ai vreo rudă prin "ăia mai marii" combinatului siderurgic situația poate fi diferită. 

Timpul se spune că este aliatul dar și dușmanul nostru. Eu aș spune dușman mai mult. Este unic și nu e controlabil. 

Copiii cresc, la fel cum și eu am făcut-o. Sunt încrezător că o să ajung să am succes, și un loc de muncă în regulă în cele din urmă. DAR....

Și aici intervine foarte mult ȘI microbul de a pierde timpul pe șosele. Microb moștenit de la taică-meu(șofer pe mașina de pompieri a unei fabrici de mobilă până s-a închis, pardon,  privatizat, acea fabrica ). Dezvoltat imediat cum am crescut, și reușeam să ajung la pedalele trabantului, sau a următoarei mașini, o Skoda din 76. A venit momentul în care în liceu, în vara de după clasa a XI-a m-am dus la muncă în șantier trei luni doar ca într-a XII-a să mă duc la liceu cu Dacia lui taică-meu. Astfel anturajul meu se rupsese, am lăsat și țigările și băutura doar ca să pot să mă prezint la benzinărie nu doar cu 100 de mii de lei. Și parcă începusem să îmi și placă să învăț. Așa am ales că aș vrea și o facultate. Recunosc,  metalurgia nu a fost alegerea mea ci a dirigintelui de șantier, șefului tatălui meu. Până în anul 2 de facultate, am colindat România în lung și în lat ca și șofer pe mașini mici. Șofer personal în general. Rar mă mai trimitea și cu cate vreo dubă. Probabil că tot acolo eram și acum dacă nu aveam același patron la care era angajat și tatăl meu. Școală aproape deloc. Taică-meu știa că sunt plecat mereu din București, dar nu își explica cum de pot face și școală la buget cu examen de admitere dat, dar și muncă în același timp. Nu îmi plăcea ce făceam la școală. Oricum, aveam să mă înșel. Taică-meu a provocat un scandal, a făcut tot posibilul să nu mai lucreze nici el dar nici eu la acea persoană și m-a forțat să repar greșeala cu școala. Mi-a spus să îmi plătesc restanțele și sa mă pun cu burta pe carte. în primul an din 20 de materii, aveam 12 restanțe și cererea umilă către decanul facultății ca voi asigura numărul de credite necesar promovării în anul 3. Anul doi, de unde, nu am fost chiar deloc. 

Și scandal era cât casa. Până la urmă, oarecum forțat, iau legătura cu niște persoane, pentru ca, doar pe liste eram colegi, mai o prăjitură,  mai o atenție, am reușit sa fac rost de cursuri. Am trecut la studiu. 

Anul 1 aveam 12 restanțe.  Anul 2 vreo 18. Am luat legătura cu profesorii, pe care recunosc că i-am mințit enorm de mult (lucru pentru care m-a pedepsit Doamne Doamne), dar am reușit să îmi fac intrare la examene în toamnă,  fără să am laboratoarele sau seminariile făcute. Din cauza suprapunerilor orelor de examen, am rămas cu 6 restanțe, toate de pe anul 2. 

O nouă cerere la decan, deoarece nu puteam trece în anul 3 cu parcă  100 puncte de credit, toate însumate. Nu mai rețin exact. A acceptat deoarece revenisem de la atât de multe restanțe la doar 6. În anul 3 urma să fiu un idol pentru acest lucru. 

În anul 3 am intrat pe specializare. Și a început să îmi placă, plus că aveam admirația multora pentru ce reușisem în perioada de restanțe, lucru ce îmi dădea o stare de euforie. Și am început să devin bun. Să înțeleg fenomenul numit metalurgie. așa am ajuns sa fac ingineria producerii oțelurilor, în facultate, iar la master am făcut deformări plastice ale materialelor metalice sau nemetalice. Să fiu sigur că voi avea o arie de acoperire mai mare, dar în același domeniu. Metalurgic. Astfel, am ajuns să fiu recomandat să intru în domeniul în care mi-am terminat studiile. Din 400 acceptați în anul 1, la finalul facultății eram 58 inși, înscriși la master 30, terminat master doar 12, iar din cei 400 inițial, doar 2 lucrează în domeniu. Unul sunt eu.

 

Și totuși..... PÂNĂ CÂND? 

Deși cu acest salariu, în România, eu am câteva probleme :

- Mi-e foame. După ce dau toate datoriile, nu îmi rămân bani de o pâine pe zi timp de o lună. 

- nu îmi permit să îmi iau un chilot. Nu mai vorbim de un tricou. 

- Singurul moment în care nu mă cert cu mândra e momentul în care mă duc în kaufland să cheltui bonurile. Parcă suntem doi copii din deșert scăpați la înghețată. După care, trece acea zi. ca de bonuri, multe le cumperi pentru bebe de 16 luni. Așa că pentru noi, mai subțire. 

- Am ajuns să fiu atât de înnegrit de anumite gânduri încât nici meseria pe care o am nu reușește să mă mai motiveze. Să mă țină acolo să îmi duc planul la bun sfârșit. 

 

TOȚI acești factori,  adunați,  m-au făcut să mă duc să rup o bucată din chirie și să îmi plătesc avansul pentru C+E. Acum, vreau nu vreau, sunt obligat să nu dau înapoi.

MAI MULT decât atât, citind pe acest forum,  văzând filmulețe pe YouTube, reamintindu-mi de cum era pe drum, chiar dacă în mașină mică, în momentul în care trec prin secție, parcă încep să aud din ce în ce mai puțin acel salut. Deși el este prezent, eu gândindu-mă la întrebările din chestionare, la regulamentul 561, la cabina camionului, la oare cum o fi prin Alpi, oare cum m-aș descurca prin Calais, sau oricare alte situații mai puțin discutate, oare voi avea noroc să prind o persoană care să fie un pedagog bun să pot căpăta și eu ceva,oare deciziile pe care le iau sunt bune, acel străiți don-nginer, devine ca o lepră de care vreau să mă lepăd repede......... Parcă nu mai am puterea să văd acel serviciu bine plătit în vest pe meserie. Ba parcă îl văd, dar nu știu când îl ajung. Și parcă nu aș vrea să mai risc. Cu responsabilități de ordin juridic, cu forțare mult peste limitele normale, și la final fără nici o satisfacție. Nici măcar una...

Și revin, că vor fi sau nu vor fi bani destui încă de la început,  sau că vor fi sau nu vor fi mai mulți bani odată cu trecerea timpului,  măcar scap de stresul psihic și chinuiala din acest mediu extrem de chimic. Scap de responsabilitatea pe care mi-o asum pentru 150 de oameni. Pe care-i forțez să facă lucruri în zone cu riscuri specifice ridicate. Dacă Doamne ferește.... 

Șofer profesionist... va fi noul meu capitol. Poate pas înapoi. Mulți asta vor vedea, asta îmi vor spune. Inclusiv dintre apropiați. Și totuși nimeni nu știe ce e în sufletul meu....

 

 

 

Tot ce am scris cu majuscule, am scris pentru că așa am intenționat. 

Dacă acest post nu are loc în această rubrică, umil, vă cer să îl puneți unde-i șade lui mai bine. 

Doamne ajută!! 

Drumuri bune!!!

 

C_M și DUVAL apreciază asta

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
  • advertisement_alt
  • advertisement_alt
  • advertisement_alt

Sincer...ai avut ceva de scris...Bine te-ai alaturat acestui forum...pacat ca nu poti cistiga indestulator din meseria pe care ai aleso la inceput si trebuie sa te reorientezi ...Daca te hotarasti sa devii profesionist in domeniul soferiei..invata..aici nu prea poti face multe greseli..Are greutatile si frumusetea ei..ca oricare alta..Rasfoieste forumul si citeste..vei descoperi multe intimplari cu soferi nestiutori pacaliti...Nu deveni ca ei..nu accepta rabaturi ..Bafta..

C_M și YOCHANAN apreciază asta

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Acum 2 ore, YOCHANAN a spus:

microbul de a pierde timpul pe șosele.

Și cu asta se poate spune că... ''ai furat startul'' :D Eu personal o consider o condiție esențială ca să devii șofer profesionist...

Șoferia e o meserie frumoasă. Dură pe alocuri și cu riscuri omniprezente... dar frumoasă. Și nicidecum nu poate fi vorba de ''un pas înapoi'', crede-mă. Din contră chiar... atâta timp cât nu oricine poate face meseria asta, aș zice că e chiar un pas înainte.

Tot ce trebuie să faci este să înveți. Legislația va trebui s-o cunoști de la cap la coadă. Și de preferat s-o înveți după metoda clasică, nu din mers... după cum ți s-a spus deja, nu prea e loc de greșit. În rest... microbul zici că e deja prezent iar pielea o să se bătucească ea repede, așa că spor la învățat și succes la examene :D

Răsfoiește forumul de fiecare dată când poți, sunt multe lucruri pe care le poți învăța și nu în ultimul rând... unde nu știi întreabă, aici nimeni n-o să te ignore.

 

YOCHANAN și C_M apreciază asta

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
3 hours ago, cri5tian said:

 Și nicidecum nu poate fi vorba de ''un pas înapoi'', crede-mă. Din contră chiar... atâta timp cât nu oricine poate face meseria asta, aș zice că e chiar un pas înainte.

 

 

Eu nu consider un pas înapoi. Totuși nu suntem oameni, și chiar dacă viața mea socială e săracă, asta nu înseamnă că spusele din împrejurimi nu ating niște puncte. Deși parcă tind din ce în ce mai mult spre direcția asta de ignorare totală. Societatea naște monștri... 

 

Mulțumesc tuturor pentru primire și cuvinte. 

C_M apreciază asta

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Chiar acum, YOCHANAN a spus:

 

Eu nu consider un pas înapoi. Totuși nu suntem oameni, și chiar dacă viața mea socială e săracă, asta nu înseamnă că spusele din împrejurimi nu ating niște puncte. Deși parcă tind din ce în ce mai mult spre direcția asta de ignorare totală. Societatea naște monștri... 

 

Mulțumesc tuturor pentru primire și cuvinte. 

sunt intr-o situatie oarecum asemanatoare cu a ta, desi "provin" dintr-o alta ramura a economiei..... Pasul pe care vreau sa-l fac, consider ca nu este un pas inapoi,! Este o vorba - orice sut in  fund este un pas inainte! Aiurea este societatea in care traim, care nu-mi/nu-ti permite, ca dupa ce platesti "toate darile" sa poti supravietui...

C_M și YOCHANAN apreciază asta

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

 Societatea romaneasca la ora actuala omoara entitati dintr-o anumita generatie . Am fost un inginer bun as spune multi ani , acum sunt un conducator auto profesionist , fac asta de aproape 9 ani . este greu la inceput , este o lume noua .... dar nu este un pas inapoi . Doar ca dupa ce "prinzi meseria" sau de ce nu de la inceput , nu trebuie sa accepti sa lucrezi in acelasi sistem , si cand spun asta ma refer la tipicul celor mai multe firme de la noi la care se adauga si cele din afara care au invatat foarte usor "bataia de joc" din sistemul in care traim . Dar sunt multe firme care respecta inca aceasta meserie unde pentru international poti primi aprope dublul "veniturilor salariale"  oferite pe la noi . 

  Mergi inainte cu incredere .

YOCHANAN apreciază asta

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
17 hours ago, C_M said:

Doar ca dupa ce "prinzi meseria" sau de ce nu de la inceput , nu trebuie sa accepti sa lucrezi in acelasi sistem , si cand spun asta ma refer la tipicul celor mai multe firme de la noi la care se adauga si cele din afara care au invatat foarte usor "bataia de joc" din sistemul in care traim .

  Mergi inainte cu incredere .

 

On 07.12.2016 at 5:56 AM, alin75 said:

sunt intr-o situatie oarecum asemanatoare cu a ta, desi "provin" dintr-o alta ramura a economiei..... Pasul pe care vreau sa-l fac, consider ca nu este un pas inapoi,! Este o vorba - orice sut in  fund este un pas inainte! Aiurea este societatea in care traim, care nu-mi/nu-ti permite, ca dupa ce platesti "toate darile" sa poti supravietui...

 

 

Mulțumesc pentru cuvintele spuse. 

 

Îmi place să cred despre mine că nu sunt habarnist, că nu sunt nici lingău, și că m-am ocupat, și de ce nu, în unele momente chiar m-am chinuit ca lucrurile să îmi iasă cum trebuie,  corect sau pe placul meu. 

Încă odată vă spun că îmi place ce fac acum. Iubesc. Dar nu suficient de mult încât gândul de șoferie să nu intervină. La fel ca și o amantă. După care mai apare și situația financiară, care parcă îmi dă cu un ciocan peste degete făcându-mă să pun mai multă bază în amantă decât în iubită. 

Deja ai mei părinți și frate, consideră că e posibil să fie un pas înapoi, sau chiar din capul locului e greșit drumul ales. Eu  nu o să am cum vreodată să gândesc așa. Caut partea reală pe care încerc să o nuanțez. Și consider că reușesc. 

Oricum fratele meu, a spus mereu că nu o să reușesc de fiecare dată când mi-am propus ceva, și peste tot pe unde am lucrat, i-am făcut și lui intrare. Și el este inginer. Și ceva îmi spune că o să mă urmeze... 

C_M apreciază asta

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

O sa reusesti.Eu am luat permisul la 45 de ani,lucrez de 3 ani pe comunitate si pot spune ca e foarte bine si ca imi place ceea ce fac.La cursurile de conducere ma intalneam foarte des cu un pusti,23-24 de ani,elev si el ca si mine, care de fiecare data imi spunea ca e foarte greu la varsta mea sa iau permisul,dar si sa gasesc un angajator.Am dat examen in aceiasi zi si a avut o mare surpriza.Eu admis,el respins.Negativismul celor din jurul tau nu trebuie sa te descurajeze,ci dimpotriva,sa te motiveze sa faci totul bine...in primul rand pentru tine si familia ta.Ceilalti nu conteaza. Succes !

 

Editat de cico_3504
YOCHANAN și C_M apreciază asta

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Desi riscăm să cădem in "depresie", eu am 41 ani împliniți, ca si colegul, am dat clasa "puștilor" si sper în primăvară să pornesc pe noul drum. Faptul că cel puțin familia nu are încredere în tine trebuie să te motiveze si mai mult! Tot o vorbă spune "ai grija ce-ți dorești că poate se îndeplinește!"

C_M și YOCHANAN apreciază asta

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
16 hours ago, ugo said:

Negativismul celor din jurul tau nu trebuie sa te descurajeze,ci dimpotriva,sa te motiveze sa faci totul bine...in primul rand pentru tine si familia ta.Ceilalti nu conteaza. Succes !

 

 

14 hours ago, alin75 said:

Desi riscăm să cădem in "depresie", eu am 41 ani împliniți, ca si colegul, am dat clasa "puștilor" si sper în primăvară să pornesc pe noul drum. 

Eu de demonstrat, nu aș avea decât copiilor mei. În rest sincer nu-mi mai pasă. Întotdeauna din exterior nu se văd toți factorii decizionali. 

Mulțumesc pentru cuvinte, și vă doresc tuturor multă sănătate și putere de muncă. 

C_M apreciază asta

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Bine ai venit domn' inginer , viitor "colegule" 😊!Se simte o oarecare inclinatie intr-ale prozei...frumos asternuta povestea.Va doresc o "incursiune" cat mai placuta in lumea soferiei si drumuri dintre cele mai bune!

OZN

C_M și YOCHANAN apreciază asta

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Mulțumesc. 

 

Vă țin la curent cu direcția pe care o am. Deocamdată, lectură, teste. 

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Neața! Am remarcat pe chat ca ești interesat de ordinea examinării, respectiv atestatelor! Eu am început în aprilie școala pentru CE (chiar dacă am BE de ceva ani, E-ul nu este valabil pentru CE).

Totul "merge" destul de anevoios, datorita timpilor morți intre sala si oraș (la noi 3 luni), dar este un lucru bun, ca poți sa-ti revii financiar pentru toate taxele aferente obținerii documentelor! Deci am dat/luat C. Dupa ce am promovat orașul, am plătit pentru școlarizare CPI (la întocmirea dosarului trebuie copie permis având categoria C). Examinarea este o data pe luna pentru fiecare județ (programările se găsesc pe ARR). Dat CPI/luat CPI. Plătit iar pentru școlarizare ADR (colete si cisterne/nu se poate cisterne fără colete). Dat ADR/luat ADR. Apoi am dat sala E, programat la început de februarie la oraș. Dupa aceea dau pentru agabaritice (sa fie ca nu se stie/desi sunt convins ca începător ca nu ma bagă nimeni in seama), dar tot trebuie sa aștept pana obțin toate cardurile! Si asa ușor "trece" anul.

Spor!

Revin cu o mica modificare  pe langa timpii morți de la politie, intervin și timpii de la scoală (școlarizarea trebuie sa dureze o anumita perioada de timp), adică nu azi bagi dosarul/plătești și maine dai sala.... Unde merge sa "ciupești" este la examinările ARR (pentru cât timp.... nu cred ca foarte mult, deoarece am înțeles ca sunt județe unde sunt și câte 4-500 la o examinare), unde într-o luna poți da toate cele 4 atestate (normal plătind taxele aferente), mergând în fiecare wek (sâmbăta sunt examinările) în câte un județ apropiat ție, sau dând CPI la tine în județ și celelalte 3 în alt wek în alt județ! De reținut primul este CPI, fără nu te bagă la celelalte!

Editat de cico_3504
unit comentarii
YOCHANAN apreciază asta

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Creează un cont sau autentifică-te pentru a adăuga comentariu

Trebuie să fi un membru pentru a putea lăsa un comentariu.

Creează un cont

Înregistrează-te pentru un nou cont în comunitatea nostră. Este simplu!


Înregistrează un nou cont

Autentificare

Ai deja un cont? Autentifică-te aici.


Autentifică-te acum

  • Navigare recentă   0 membri

    Nici un utilizator înregistrat nu vede această pagină.