Jump to content
Sign in to follow this  
Mario Bandit

REGULAMENTUL (CE) NR. 561/2006

Recommended Posts

  linck de descarcare in format pdf : http://www.traficmedia.ro/legislatie/561.pdf

REGULAMENTUL (CE) NR. 561/2006 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI AL CONSILIULUI din 15 martie 2006

Privind armonizarea anumitor dispoziţii ale legislaţiei sociale în domeniul transporturilor rutiere, de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 3821/85 şi (CE) nr. 2135/98 ale Consiliului şi de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 3820/85 al Consiliului 

(Text cu relevanţă pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolul 71,

având în vedere propunerea Comisiei1, având în vederea avizul Comitetului Economic şi Social2,

după consultarea Comitetului Regiunilor, hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat3, având în vedere proiectul comun aprobat de comitetul de conciliere la 8 decembrie 2005, întrucât:

(1) În domeniul transporturilor rutiere, Regulamentul (CEE) nr. 3820/85 al Consiliului din

20 decembrie 1985 de armonizare a anumitor dispoziţii din domeniul social privind

transportul rutier urmărea  să armonizeze condiţiile de concurenţă între modurile de

transport terestru, în special în ceea ce priveşte sectorul transportului rutier  şi

îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi a siguranţei rutiere. Progresele realizate în aceste

domenii ar trebuie să fie menţinute şi extinse.

(2) Directiva 2002/15/CE a Parlamentului European  şi a Consiliului din 11 martie 2002

privind organizarea timpului de lucru al persoanelor care efectuează activităţi mobile de

transport rutier  impune statelor membre adoptarea de măsuri care să limiteze durata de

lucru maximă săptămânală a lucrătorilor mobili.

(3) S-au întâmpinat dificultăţi în uniformitatea interpretării, aplicării, executării  şi

controlului în toate statele membre ale anumitor dispoziţii ale Regulamentului (CEE) nr.

3820/85 referitoare la durata de condus, pauzele şi perioadele de repaus pe care trebuie

să le respecte conducătorii auto care efectuează transporturi rutiere naţionale  şi internaţionale în interiorul Comunităţii, din cauza caracterului general al termenilor în care sunt redactate aceste norme.

(4) Este de dorit ca aceste dispoziţii  să fie aplicate în mod eficient şi uniform pentru ca  să

fie îndeplinite obiectivele vizate  şi  să nu se discrediteze aplicarea normelor. În

consecinţă, este necesar  să se stabilească o serie de norme mai clare şi mai simple care

vor fi  uşor de înţeles, de interpretat şi de aplicat de  către sectorul transporturilor rutiere

şi de către autorităţile responsabile cu aplicarea acestora.

(5) Măsurile prevăzute de prezentul regulament în ceea ce priveşte condiţiile de lucru nu ar

trebui  să aducă atingere dreptului partenerilor sociali de a stabili dispoziţii mai

favorabile lucrătorilor prin contracte colective de muncă sau în alt mod.

(6) Este necesar  să fie definit clar domeniul de aplicare a prezentului regulament prin

precizarea principalelor categorii de vehicule vizate .

(7) Prezentul regulament ar trebui  să se aplice transporturilor rutiere efectuate fie exclusiv

în interiorul Comunităţii, fie între Comunitate, Elveţia şi ţările  părţi la Acordul privind

Spaţiul Economic European.

(8) Acordul european privind munca echipajelor vehiculelor care efectuează transporturi

rutiere internaţionale din 1 iulie 1970 (denumit în continuare „AETR”), astfel cum a fost 

modificat, ar trebui  să se aplice în continuare transporturilor rutiere de  mărfuri sau de

călători efectuate de vehicule înmatriculate într-un stat membru sau într-o ţară care este

parte contractantă la AETR, pe întregul traseu, adică atât partea situată între Comunitate

şi o  ţară terţă, alta decât Elveţia, cât  şi  ţările care sunt  părţi contractante la Acordul

privind Spaţiul Economic European, cât şi partea care traversează teritoriul unei astfel

de ţări. Este esenţial  să se modifice AETR cât mai repede, ideal în următorii doi ani de

la data intrării în vigoare a prezentului regulament, în vederea punerii în conformitate a

dispoziţiilor acestuia cu prezentul regulament.

(9) În cazul transporturilor rutiere efectuate de vehicule înmatriculate într-o ţară terţă care

nu este parte la AETR, dispoziţiile AETR ar trebui aplicate  părţii de traseu care se

efectuează în interiorul Comunităţii sau în interiorul ţărilor care sunt părţi la AETR

(10) Dat fiind faptul  că obiectul AETR intră în domeniul de aplicare a prezentului

regulament, competenţa de negociere  şi de încheiere a acordului respectiv aparţine

Comunităţii.

(11) În cazul în care o modificare a normelor comunitare interne în domeniul respectiv

necesită o modificare corespunzătoare a AETR, statele membre ar trebui  să-şi unească

eforturile pentru a obţine această modificare cât mai curând, în conformitate cu

procedura prevăzută în AETR.

(12) Lista scutirilor ar trebui actualizată pentru a  ţine seama de evoluţia sectorului

transportului rutier pe parcursul ultimilor nouăsprezece ani.

(13) Toţi termenii cheie ar trebui definiţi în mod complet pentru a facilita interpretarea şi a

garanta aplicarea uniformă a prezentului regulament. De asemenea, este necesar  să se

prevadă asigurarea unei interpretări  şi aplicări uniforme a prezentului regulament de

către autorităţile de control naţionale.

Definirea termenului „săptămână” care figureazăîn prezentul regulament nu ar trebui  să împiedice conducătorul auto  să înceapă săptămâna de lucru în oricare zi a săptămânii.

(14) Pentru a garanta eficienţa executării, este indispensabil ca autorităţile competente  să fie

în  măsură, la efectuarea controalelor rutiere  şi, după o perioadă de tranziţie,  să se

asigure  că s-au respectat perioadele de  şofat  şi de repaus din ziua respectivă şi din

ultimele douăzeci şi opt de zile.

(15) Este necesar ca normele de bază referitoare la duratele de condus  să fie clarificate  şi

simplificate pentru a permite controlul uniform  şi eficient al aplicării acestora cu

ajutorul tahografului digital, în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 3821/85 al

Consiliului din 20 decembrie 1985 privind aparatul de înregistrare în transportul rutier

şi prezentul regulament. Prin urmare, prin intermediul unui comitet permanent,

autorităţile împuternicite cu asigurarea respectării prezentului regulament în statele

membre ar trebui  să facă toate eforturile pentru a ajunge la o interpretare comună a

aplicării acestuia.

(16) S-a constatat  că dispoziţiile Regulamentului (CEE) nr. 3820/85 permiteau programarea

perioadelor de şofat şi de repaus zilnice astfel încât conducătorul auto putea fi în situaţia

de a conduce o perioadă prea lungă fără a lua o pauză completă, ceea ce avea ca rezultat 

diminuarea siguranţei rutiere  şi deteriorarea condiţiilor de lucru ale conducătorilor. În

consecinţă, este necesar să se asigure ca fracţionarea pauzelor să nu ducă la abuzuri.

(17) Prezentul regulament urmăreşte îmbunătăţirea condiţiilor sociale pentru lucrătorii cărora

li se aplică, precum  şi îmbunătăţirea siguranţei rutiere în general. Acesta urmăreşte

realizarea acestui obiectiv în special prin dispoziţiile referitoare la durata maximă de

condus pe zi, pe  săptămână şi pe o perioadă de două  săptămâni consecutive, prin

dispoziţia care obligă un conducător auto  să ia o perioadă de repaus  săptămânal

normală, cel puţin o dată pe o perioadă de două  săptămâni consecutive,  şi prin

dispoziţiile care prevăd  că în nici un caz o perioadă de repaus zilnic nu poate fi mai

mică decât o perioadă neîntreruptă de nouă ore. Acest ansamblu de dispoziţii garantează

un repaus corespunzător şi, luând în considerare şi experienţa dobândită în ultimii ani în

domeniul aplicării normelor, nu mai este necesar un sistem de compensaţie pentru

perioadele de repaus zilnic reduse.

(18) Un mare număr de transporturi rutiere în interiorul Comunităţii includ un traseu parcurs

pe feribot sau în tren. În consecinţă, ar trebui stabilite dispoziţii clare şi corespunzătoare

în ceea ce priveşte perioadele de repaus zilnic şi de pauză în acest tip de traseu.

(19) În vederea intensificării transporturilor internaţionale de  mărfuri şi de  călători, ar trebui

ca, în interesul siguranţei rutiere şi al unei mai bune desfăşurări a controalelor rutiere şi

a controalelor efectuate în spaţiile întreprinderilor, perioadele de  şofat  şi de repaus  şi

pauzele începute în alte state membre sau în ţări terţe să fie luate în considerare şi  să se

stabilească dacă normele relevante au fost respectate în totalitate şi în mod corect.

(20) Principiul responsabilităţii întreprinderilor de transport ar trebui extins cel puţin la

întreprinderile de transport care sunt persoane juridice sau fizice  şi nu ar trebui  să

excludă dreptul de acţiune împotriva persoanelor fizice care ar fi autorii, instigatorii sau

complicii unei încălcări a prezentului regulament.

Share this post


Link to post
Share on other sites

(21) Conducătorii auto care lucrează pentru mai multe întreprinderi de transport trebuie  să

furnizeze fiecăreia dintre acestea informaţiile de care au nevoie pentru asumarea

răspunderilor în cadrul prezentului regulament.

(22) În vederea promovării progresului social şi a îmbunătăţirii siguranţei rutiere, fiecare stat

membru ar trebui să-şi păstreze dreptul de a adopta anumite măsuri corespunzătoare.

(23) Derogările naţionale ar trebui să reflecte schimbările intervenite în sectorul transportului

rutier şi să se limiteze la elementele care nu sunt supuse în prezent concurenţei.

(24) Statele membre ar trebui  să stabilească norme pentru vehiculele utilizate pentru

transportul  călătorilor prin servicii regulate pe un traseu care nu depăşeşte 50 km.

Aceste norme ar trebuie  să asigure o protecţie corespunzătoare în ceea ce priveşte

perioada de şofat permisă şi pauzele şi perioadele de repaus obligatorii.

(25) În vederea unei bune aplicări a prezentului regulament, este necesar ca serviciile

regulate de transport de  călători, naţionale  şi internaţionale  să fie controlate printr-un

dispozitiv standard de înregistrare.

(26) Statele membre ar trebui să stabilească norme referitoare la sancţiunile pentru încălcarea

prezentului regulament şi să se asigure că acestea sunt aplicate. Aceste sancţiuni trebuie

să aibă un caracter efectiv, proporţionat, disuasiv  şi nediscriminatoriu. De asemenea,

posibilitatea de imobilizare a vehiculului în caz de încălcare gravă ar trebui  să figureze

pe scara comună a  măsurilor pe care statele membre le pot aplica. Dispoziţiile

prezentului regulament referitoare la sancţiuni sau la proceduri nu aduc atingere

normelor naţionale referitoare la sarcina probei.

(27) În vederea asigurării unei aplicări clare  şi efective, este necesar  să se stabilească

dispoziţii uniforme referitoare la  răspunderea întreprinderilor de transport  şi a

conducătorilor auto pentru încălcarea prezentului regulament. Această răspundere poate

duce, după caz, la sancţiuni penale, civile sau administrative în statele membre.

(28) Dat fiind faptul  că obiectul prezentului regulament, adică stabilirea de norme

comunitare clare referitoare la perioadele de  şofat, pauzele  şi perioadele de repaus ale

conducătorilor auto, nu poate fi realizat în mod corespunzător de  către statele membre,

şi, în consecinţă, poate fi mai bine realizat, având în vedere necesitatea unei acţiuni

coordonate, la nivel comunitar, Comunitatea poate adopta  măsuri, în conformitate cu

principiul subsidiarităţii prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul

proporţionalităţii, astfel cum este enunţat la articolul respectiv, prezentul regulament nu

depăşeşte ceea ce este necesar pentru realizarea acestui obiectiv.

(29) Este necesar  să fie adoptate  măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului

regulament în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de

stabilire a procedurilor de exercitare a competenţelor de executare conferite Comisiei

(30) Având în vedere că Directiva 2003/59/CE [8] cuprinde dispoziții referitoare la vârsta minimă a conducătorilor auto, care trebuie transpuse până în 2009, prezentul regulament nu trebuie să conțină decât dispoziții tranzitorii în ceea ce privește vârsta minimă a echipajelor.

(31) Regulamentul (CEE) nr. 3821/85 ar trebui modificat pentru a se preciza obligațiile specifice întreprinderilor de transport și conducătorilor auto ale acestora, precum și pentru a asigura securitatea juridică și a impune o respectare mai strictă a perioadelor de conducere și de repaus cu ocazia controalelor rutiere.

(32) Regulamentul (CEE) nr. 3821/85 ar trebui, de asemenea, să fie modificat în vederea asigurării securității juridice în ceea ce privește noile date care se introduc în tahograful digital și punerea la dispoziție a cardurilor de conducători auto.

(33) Introducerea, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 2135/98, a unui dispozitiv de înregistrare care permite înregistrarea electronică a activității conducătorului auto pe cardul de conducător auto, pe o perioadă de 28 de zile, și a activității vehiculului, pe o perioadă de 365 de zile, va permite în viitor controale rutiere mai rapide și mai complete.

(34) În ceea ce privește controalele rutiere, Directiva 88/599/CEE [9] nu prevede decât controlul perioadelor de conducere și de repaus zilnic, precum și al pauzelor. După introducerea aparatului digital de înregistrare, datele conducătorului și ale vehiculului vor fi stocate electronic și vor putea fi evaluate electronic pe loc. Acest lucru ar trebui să permită, cu timpul, un control simplu al perioadelor de repaus zilnic, normale și reduse, al perioadelor de repaus săptămânal, normale și reduse, și al repausului compensatoriu.

(35) Experiența arată că dispozițiile prezentului regulament și, în special, cele referitoare la durata maximă de conducere pe o perioadă de două săptămâni nu se respectă decât dacă se efectuează controale rutiere eficiente și efective pe toată perioada.

(36) Aplicarea dispozițiilor legale în ceea ce privește tahograful digital ar trebui să fie conformă cu prezentul regulament, pentru a se putea obține o eficiență optimă a controlului și a aplicării anumitor dispoziții ale legislației sociale în domeniul transportului rutier.

(37) Din motive de claritate și sistematizare, Regulamentul (CEE) nr. 3820/85 ar trebui abrogat și înlocuit cu prezentul regulament.

                                                  ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT

CAPITOLUL I

DISPOZIȚII INTRODUCTIVE:

Articolul 1 :

Prezentul regulament stabileşte  normele referitoare la perioadele de  şofat, de repaus  şi la

pauzele care trebuie respectate de  către conducătorii auto ce asigură transportul rutier de

mărfuri  şi de  călători în vederea armonizării condiţiilor de concurenţă între modurile de

transport terestru, în special în ceea ce priveşte sectorul rutier, şi a îmbunătăţirii condiţiilor de

lucru şi a siguranţei rutiere. De asemenea, prezentul regulament prevede promovarea unor mai

bune practici de control şi de aplicare a normelor de  către statele membre  şi a unor metode

mai bune de lucru în sectorul transportului rutier.

Articolul 2

(1) Prezentul regulament se aplică transportului rutier:

(a) de  mărfuri cu vehicule, inclusiv vehicule cu remorcă sau semiremorcă, a  căror masă

maximă autorizată depăşeşte 3,5 tone sau

(B) de  călători cu vehicule care sunt construite sau amenajate în mod permanent pentru a

putea asigura transportul a mai mult de nouă persoane, inclusiv conducătorul,  şi care

sunt destinate acestui scop.

(2) Prezentul regulament se aplică, indiferent de  ţara de înmatriculare a vehiculului,

transporturilor rutiere efectuate:

(a) exclusiv în interiorul Comunităţii sau

(B) între Comunitate, Elveţia şi ţările părţi la Acordul privind Spaţiul Economic European.

(3) AETR se aplică, în locul prezentului regulament, operaţiunilor de transport internaţional

efectuate în parte în afara zonelor prevăzute la alineatul (2), pentru:

(a) vehiculele înmatriculate în Comunitate sau în ţările care sunt  părţi la AETR, pentru tot

traseul;

(B) vehiculele înmatriculate într-o ţară terţă care nu este parte AETR, numai pentru acea

parte a traseului situată pe teritoriul Uniunii Europene sau al  ţărilor care sunt  părţi AETR.

Dispoziţiile AETR ar trebui armonizate cu cele ale prezentului regulament astfel încât 

dispoziţiile principale ale prezentului regulament să se aplice, prin intermediul AETR, acestor

vehicule pentru toată partea traseului care se efectuează în interiorul Comunităţii.

Articolul 3

Prezentul regulament nu se aplică transporturilor rutiere efectuate de:

(a) vehicule utilizate pentru transportul de  călători prin servicii regulate, traseul liniei

nedepăşind 50 km;

(B) vehicule a căror viteză maximă autorizată nu depăşeşte 40 km/h;

© vehicule utilizate de serviciile forţelor armate, de serviciile protecţiei civile, de pompieri

şi forţele responsabile cu menţinerea ordinii publice sau închiriate de acestea  fără

conducător auto, atunci când transportul intră în atribuţiile proprii ale acestor servicii şi

se efectuează sub controlul acestora;

(d) vehicule, inclusiv cele utilizate pentru transportul necomercial de ajutor umanitar,

utilizate în situaţii de urgenţă sau în operaţiuni de salvare;

(e) vehicule specializate folosite în misiuni medicale;

(f) vehicule specializate pentru depanări care acţionează pe o rază de 100 km de la baza de

staţionare;

(g) vehicule de încercări rutiere pentru îmbunătăţire tehnologică, reparaţii sau întreţinere,

precum şi vehicule noi sau transformate care nu au fost încă puse în circulaţie;

(h) vehicule sau un ansamblu de vehicule cu o masă maximă autorizată care  să nu

depăşească 7,5 tone utilizate pentru transporturi de mărfuri în scopuri necomerciale;

(i) vehicule comerciale, care au caracter istoric, în conformitate cu legislaţia statului

membru în care sunt conduse, şi care sunt utilizate pentru transportul de  călători sau de

mărfuri în scopuri necomerciale.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Articolul 4

În sensul prezentului regulament, se înţelege prin:

(a) „transport rutier”: orice deplasare efectuată, în totalitate sau parţial, pe drumurile

deschise utilizării publice de către un vehicul, gol sau încărcat, folosit pentru transportul

călătorilor sau al mărfurilor;

(B) „vehicul”: un autovehicul, un tractor, o remorcă, o semiremorcă sau o combinaţie de

aceste vehicule, definite după cum urmează:

– „autovehicul”: orice vehicul prevăzut cu un sistem mecanic de autopropulsie care

circulă pe un drum public, altul decât cel care se deplasează în permanenţă pe

şine,  şi care este utilizat în mod normal pentru transportul de  călători sau de

mărfuri;

– „tractor”: orice vehicul prevăzut cu un sistem mecanic de autopropulsie care

circulă pe un drum public, altul decât cel care se deplasează în permanenţă pe

şine,  şi care este proiectat în mod special pentru a trage, împinge sau acţiona

remorci, semiremorci, utilaje sau maşini;

– „remorcă”: orice vehicul proiectat pentru a fi cuplat la un autovehicul sau la un

tractor;

– „semiremorcă”: o remorcă  fără osia din faţă, cuplată astfel încât o parte

substanţială din greutatea sa şi din cea a încărcăturii sale să fie suportată de tractor

sau de autovehicul;

© „conducător auto”: persoana care conduce vehiculul, chiar şi pentru o scurtă perioadă de

timp, sau care se află la bordul unui vehicul în cadrul serviciului  său pentru a-l putea

conduce, în cazul în care este necesar;

(d) „pauză”: orice perioadă în care conducătorul nu are dreptul să conducă sau  să efectueze

alte munci şi care trebuie să-i permită numai să se odihnească;

(e) „altă muncă”: orice activitate, cu excepţia şofatului, definită ca timp de lucru la articolul

3 litera (a) din Directiva 2002/15/CE, inclusiv orice activitate desfăşurată pentru acelaşi

sau un alt angajator din sectorul transportului sau din alt sector;

(f) „repaus”: orice perioadă neîntreruptă pe parcursul  căreia conducătorul auto poate

dispune liber de timpul său;

(g) „perioadă de repaus zilnic”: partea unei zile în timpul  căreia conducătorul auto poate

dispune liber de timpul  său şi care poate fi o „perioadă de repaus zilnic normală” sau o

„perioadă de repaus zilnic redusă”:

–„perioadă de repaus zilnic normală”: orice perioadă de repaus de cel puţin unsprezece

ore. De asemenea, această perioadă de repaus zilnic normală poate fi luată în două

tranşe, din care prima trebuie  să fie o perioadă neîntreruptă de cel puţin trei ore şi a

doua, o perioadă neîntreruptă de cel puţin nouă ore;

–„perioadă de repaus zilnic redusă”: orice perioadă de repaus de cel puţin nouă ore, dar

mai puţin de unsprezece ore;

(h) „perioadă de repaus  săptămânal”: o perioadă  săptămânală în timpul  căreia un

conducător auto poate dispune liber de timpul său şi care poate fi o „perioadă de repaus

săptămânal normală” sau o „perioadă de repaus săptămânal redusă”:

–„perioadă de repaus  săptămânal normală”: orice perioadă de repaus de cel puţin

patruzeci şi cinci de ore;

–„perioadă de repaus  săptămânal redusă”: orice perioadă de repaus de mai puţin de

patruzeci  şi cinci de ore, care poate fi redusă la minimum douăzeci  şi patru de ore

consecutive, sub rezerva condiţiilor menţionate la articolul 8 alineatul (6);

(i) „săptămână”: perioada cuprinsă între ora 00.00 a zilei de luni  şi ora 24.00 a zilei de

duminică;

(j) „durată de condus”: durata activităţii de condus înregistrată:

–automat sau semiautomat de aparatul de înregistrare definit în anexa I şi în anexa I B

la Regulamentul (CEE) nr. 3821/85 sau

–manual, în conformitate cu articolul 16 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr.

3821/85;

(k) „durată zilnică de condus”: durata totală de condus acumulată între sfârşitul unei

perioade de repaus zilnic  şi începutul următoarei perioade de repaus zilnic sau între o

perioadă de repaus zilnic şi o perioadă de repaus săptămânal;

(l) „durată de condus  săptămânală”: durata de condus totală, acumulată în timpul unei

săptămâni

(m) „masă maximă autorizată”: masa maximă autorizată de operare a unui vehicul, complet

încărcat;

(n) „servicii regulate de transport  călători”: serviciile de transport naţionale  şi

internaţionale, astfel cum sunt definite la articolul 2 din Regulamentul (CEE) nr. 684/92

al Consiliului din 16 martie 1992 privind regulile comune pentru transportul

internaţional de călători cu autocarul şi autobuzul

(o) „conducere în echipaj”: situaţia în care, pe parcursul unei perioade de condus cuprinsă

între două perioade de repaus zilnice consecutive sau între o perioadă de repaus zilnic şi

o perioadă de repaus  săptămânal, se află cel puţin doi conducători la bordul vehiculului

pentru a asigura şofatul. Pe parcursul primei ore de conducere în echipaj, prezenţa altui

conducător sau a altor conducători este facultativă, dar ea este obligatorie pentru restul

perioadei.

(p) „întreprindere de transport”: price persoană fizică sau juridică, orice asociaţie sau grup

de persoane  fără personalitate juridică, cu scop lucrativ sau nu, sau orice organism

public cu personalitate juridică sau dependent de o autoritate cu personalitate juridică ce

efectuează transporturi rutiere în contul altcuiva sau în contul său;

(q) „perioadă de  şofat”: durata de  şofat cumulată între momentul în care conducătorul se

aşază la volan după o perioadă de repaus sau o pauză şi momentul în care începe o

perioadă de repaus sau o pauză. Perioada de şofat poate fi continuă sau fragmentată.

CAPITOLUL II  : ECHIPAJE, DURATE DE ŞOFAT, PAUZE ŞI TIMP DE REPAUS

Articolul 5

(1) Vârsta minimă a conducătorilor este de optsprezece ani.

(2) Vârsta minimă a celui de-al doilea conducător este stabilită la optsprezece ani. Cu toate

acestea, statele membre pot reduce vârsta minimă a celui de-al doilea conducător la

şaisprezece ani, cu condiţia îndeplinirii următoarelor condiţii:

(a) transportul rutier se efectuează în interiorul unui stat membru pe o rază de cincizeci de

km de la baza de staţionare a vehiculului şi pe teritoriul unităţilor administrative locale

al căror centru se află pe această rază;

(B) limita de vârstă este redusă în scop de formare profesională şi

© măsura este conformă cu limitele impuse de legislaţia naţională a statului membru

privind ocuparea forţei de muncă

Articolul 6

(1) Durata de condus zilnică nu depăşeşte nouă ore.

Cu toate acestea, durata de condus zilnică poate fi prelungită la maximum zece ore, dar nu

mai mult de două ori pe parcursul săptămânii.  (2) Durata de condus săptămânală nu depăşeşte cincizeci şi şase de ore şi nici nu generează o depăşire a duratei maxime de lucru săptămânale stabilită de Directiva 2002/15/CE.

(3) Durata de condus totală acumulată nu trebuie  să depăşească nouăzeci de ore pe

parcursul a două săptămâni consecutive.

(4) Duratele de condus zilnice şi  săptămânale cuprind toate duratele de condus înregistrate

pe teritoriul Comunităţii sau al unei ţări terţe.

(5) Un conducător auto înregistrează ca altă muncă orice perioadă, astfel cum este definită

la articolul 4 litera (e), precum  şi orice perioadă petrecută pentru conducerea unui vehicul

utilizat pentru operaţiuni comerciale care nu intră în domeniul de aplicare a prezentului

regulament  şi înregistrează orice perioadă de disponibilitate, astfel cum este definită la

articolul 15 alineatul (3) litera © din Regulamentul (CEE) nr. 3821/85, de la ultima perioadă

de repaus zilnic sau săptămânal. Această înregistrare se face manual pe o foaie de înregistrare,

pe un imprimat scos sau cu ajutorul funcţiei de introducere manuală de date oferită de aparatul

de înregistrare.

Articolul 7

După o perioadă de patru ore  şi jumătate de condus, conducătorul trebuie  să facă o pauză

neîntreruptă de cel puţin patruzeci  şi cinci de minute, exceptând cazul în care  îşi începe o

perioadă de repaus.

Această pauză poate fi înlocuită cu o pauză de cel puţin cincisprezece minute urmată de o

pauză de cel puţin treizeci de minute, pauze intercalate pe parcursul perioadei de conducere

astfel încât să respecte dispoziţiile primului paragraf.

Articolul 8

(1) Conducătorul respectă perioadele de repaus zilnic şi săptămânal.

(2) Pe parcursul fiecărei perioade de douăzeci şi patru de ore de după perioada de repaus

zilnic sau săptămânal, conducătorul trebuie să efectueze o nouă perioadă de repaus zilnic.

În cazul în care perioada de repaus zilnic care intră în această perioadă de douăzeci şi patru de

ore este de cel puţin nouă ore, dar mai puţin de unsprezece ore, perioada respectivă de repaus

zilnic este considerată perioadă de repaus zilnic redusă.

(3) O perioadă de repaus zilnic se poate prelungi pentru a deveni perioadă de repaus

săptămânal normală sau perioadă de repaus săptămânal redusă.

(4) Un conducător nu poate efectua mai mult de trei perioade de repaus zilnic reduse între

două perioade de repaus săptămânal.

(5) Prin derogare de la alineatul (2), atunci când vehiculul este condus de un echipaj, un

conducător trebuie  să fi efectuat o nouă perioadă de repaus zilnic de cel puţin nouă ore pe

parcursul celor treizeci de ore de după perioada de repaus zilnic sau săptămânal.

(6) Pe parcursul a două  săptămâni consecutive, un conducător trebuie  să efectueze cel

puţin:

– două perioade de repaus săptămânal normale sau

– o perioadă de repaus  săptămânal normală şi o perioadă de repaus  săptămânal redusă de

cel puţin douăzeci  şi patru de ore. Cu toate acestea, reducerea se compensează cu o

perioadă de repaus echivalentă luată în bloc, înainte de sfârşitul celei de-a treia

săptămâni care urmează săptămânii în discuţie.

O perioadă de repaus săptămânal începe până la sfârşitul a şase perioade de douăzeci şi patru

de ore de la perioada de repaus săptămânal precedentă.

(7) Orice perioadă de repaus luată în compensaţie pentru reducerea unei perioade de

repaus săptămânal trebuie alipită unei alte perioade de repaus de cel puţin nouă ore.

(8) În cazul în care un conducător solicită acest lucru, perioadele de repaus zilnic  şi

perioadele de repaus  săptămânal reduse departe de baza de staţionare a vehiculului pot fi

efectuate la bordul vehiculului, cu condiţia ca acesta  să fie dotat cu cabină de dormit 

corespunzătoare şi să fie în staţionare.

(9) O perioadă de repaus  săptămânal care începe pe parcursul unei  săptămâni  şi se

continuă în  săptămâna următoare poate fi alipită oricăreia dintre aceste  săptămâni, dar nu

amândurora

Share this post


Link to post
Share on other sites

Articolul 9 ´

(1) Prin derogare de la articolul 8, atunci când un conducător auto însoţeşte un vehicul

transportat cu feribotul sau cu trenul şi efectuează în acelaşi timp o perioadă de repaus zilnic

normală, această perioadă poate fi întreruptă de două ori cel mult de alte activităţi a  căror

durată nu depăşeşte o oră. Pe parcursul acestei perioade de repaus zilnic normală,

conducătorul are acces la o cuşetă.

(2) Perioada de timp necesară conducătorului pentru a se deplasa la locul de îmbarcare

într-un vehicul care intră în domeniul de aplicare a prezentului regulament sau pentru a se

întoarce din acel loc, atunci când acesta nu se află nici la locul de reşedinţă a conducătorului,

nici la sediul angajatorului unde se află locul normal de staţionare al conducătorului, nu se

consideră repaus sau pauză, cu excepţia cazului în care conducătorul se află pe un feribot sau

în tren şi are acces la o cuşetă.

(3) Perioada de timp necesară conducătorului ce conduce un vehicul care nu intră în

domeniul de aplicare a prezentului regulament pentru a se deplasa la locul de îmbarcare   

într-un vehicul care intră în domeniul de aplicare a prezentului regulament sau pentru a se

întoarce din acel loc, atunci când acesta nu se află nici la locul de reşedinţă al conducătorului,

nici la sediul angajatorului unde se află locul normal de staţionare al conducătorului, se

consideră altă muncă

CAPITOLUL III :RĂSPUNDEREA ÎNTREPRINDERII DE TRANSPORT

Articolul 10

(1) Se interzice întreprinderilor de transport  să remunereze conducătorii auto salariaţi sau

care sunt puşi la dispoziţia lor în funcţie de distanţa parcursă şi/sau de cantitatea de  mărfuri

transportată, chiar şi sub formă de prime sau majorări salariale, în cazul în care o asemenea

remunerare este de natură  să pericliteze siguranţa rutieră şi/sau  să încurajeze încălcarea

prezentului regulament.

(2) Întreprinderile de transport organizează activitatea conducătorilor menţionaţi la

alineatul (1) astfel încât aceştia  să se conformeze Regulamentului (CEE) nr. 3821/85  şi

capitolului II din prezentul regulament. Întreprinderile de transport dau instrucţiuni

corespunzătoare conducătorilor  şi efectuează controale periodice pentru a se asigura de

respectarea Regulamentului (CEE) nr. 3821/85 şi a capitolului II din prezentul regulament.

(3) O întreprindere de transport este  ţinută responsabilă de încălcările comise de  către

conducătorii întreprinderii, chiar dacă aceste încălcări au fost comise pe teritoriul unui alt stat

membru sau al unei ţări terţe.

Fără a duce atingere dreptului statelor membre de a face întreprinderile de transport

responsabile în totalitate, statele membre pot  să asocieze această  răspundere cu nerespectarea

de  către întreprinderi a alineatelor (1)  şi (2). Statele membre pot lua în considerare orice

dovadă care stabileşte  că întreprinderea de transport nu poate fi în mod rezonabil  ţinută

responsabilă de încălcarea comisă.

(4) Întreprinderile, exportatorii, expeditorii, operatorii din turism, furnizorii principali de

transport, subcontractanţii şi agenţii care utilizează conducători auto se asigură ca orarele de

transport convenite prin contract să fie conforme cu prezentul regulament.

(5) (a)  Orice întreprindere de transport care foloseşte vehicule prevăzute cu un aparat de

înregistrare în conformitate cu anexa I B la Regulamentul (CEE) nr. 3821/85 şi care

intră în domeniul de aplicare a prezentului regulament:

(i) se asigură ca toate informaţiile să fie periodic descărcate prin unitatea de la bord

şi cardul conducătorului astfel cum a solicitat statul membru  şi ca informaţiile

relevante să fie descărcate mai frecvent astfel încât toate activităţile efectuate de

sau pentru această întreprindere să fie descărcate;

(ii) se asigură ca toate informaţiile descărcate prin unitatea de la bord  şi cardul

conducătorului  să fie  păstrate cel puţin douăsprezece luni după înregistrare şi ca

în cazul în care un agent de control le-ar solicita, aceste informaţii  să poată fi

consultate, direct sau la distanţă, în localurile întreprinderii.

(B) În sensul prezentului alineat, termenul „descărcate” se interpretează în conformitate cu

definiţia de la capitolul I litera (s) de la anexa I B la Regulamentul (CEE) nr. 3821/85.

© Frecvenţa maximă cu care se descarcă informaţiile relevante în conformitate cu litera (a) (i)

se stabileşte de  către Comisie în conformitate cu procedura prevăzută la

articolul 24 alineatul (2)

CAPITOLUL IV :DEROGĂRI

Articolul 11

Fiecare stat membru poate, în cazul transporturilor rutiere efectuate în întregime pe teritoriul

său,  să prevadă durate minime mai lungi pentru pauze şi perioadele de repaus sau durate de

condus mai scurte decât cele prevăzute la articolele 6-9. În acest caz, statele membre  ţin

seama de contractele colective sau de alte acorduri între partenerii sociali respectivi. Cu toate

acestea, prezentul regulament rămâne aplicabil pentru conducătorii care efectuează operaţiuni

de transport internaţional.

Articolul 12

Pentru a da posibilitatea vehiculului să ajungă la un loc de oprire corespunzător, conducătorul

auto poate deroga de la articolele 6-9 în  măsura necesară pentru a se garanta siguranţa

persoanelor, a vehiculului sau a încărcăturii acestuia, cu condiţia de a nu se periclita prin

aceasta siguranţa rutieră. Conducătorul auto trebuie să indice manual natura şi cauza derogării

în foaia de înregistrare sau pe un imprimat scos din aparatul de înregistrare sau în registrul său

de sarcini, până la sosirea la locul de oprire corespunzător.

Articolul 13

(1) Cu condiţia ca acest lucru  să nu aducă atingere obiectivelor prevăzute la articolul 1,

fiecare stat membru poate acorda derogări de la articolele 5-9  şi  să supună aceste derogări

unor condiţii speciale pe propriul teritoriu sau, cu acordul statului interesat, pe teritoriul unui

alt stat membru, aplicabile transporturilor efectuate cu următoarele vehicule:

(a) vehicule aparţinând autorităţilor publice sau închiriate de a acestea  fără conducător

pentru efectuarea de transporturi rutiere care nu concurează cu întreprinderile de

transport particulare;

(B) vehicule utilizate sau închiriate fără conducător de către întreprinderi agricole, horticole,

forestiere, piscicole sau crescătorii, pentru transportul de  mărfuri în cadrul activităţii

profesionale specifice pe o rază de până la 100 km de la sediul întreprinderii;

© tractoare agricole sau forestiere utilizate pentru activităţi agricole sau forestiere, pe o

rază de până la 100 km de la sediul întreprinderii care este proprietara vehiculului, care

îl închiriază sau îl ia în leasing;

(d) vehicule sau combinaţii de vehicule a  căror masă maximă admisibilă nu depăşeşte 7,5

tone, utilizate:

– de prestatorii de servicii universale astfel cum sunt definiţi la articolul 2 punctul

(13) din Directiva 97/67/CE a Parlamentului European  şi a Consiliului din 15

decembrie 1997 privind normele comune pentru dezvoltarea pieţei interne a

serviciilor poştale ale Comunităţii  şi îmbunătăţirea calităţii serviciului pentru

livrarea loturilor în cadrul serviciului universal sau ;

– pentru transportul materialelor, al echipamentului sau al maşinilor care sunt 

destinate conducătorului auto în exercitarea profesiei sale.

Aceste vehicule nu trebuie să fie utilizate decât pe o rază de 50 km de la sediul

întreprinderii şi cu condiţia ca principala activitate a conducătorului auto  să nu fie cea

de conducere a vehiculului;

(e) vehicule care circulă exclusiv pe insule a  căror suprafaţă nu depăşeşte 2 300 kilometri

pătraţi  şi care nu sunt legate de restul teritoriului naţional de un pod, vad sau tunel

deschis circulaţiei autovehiculelor;

(f) vehicule utilizate pentru transportul de  mărfuri pe o rază de 50 km de la sediul

întreprinderii, propulsate de gaze naturale, gaze lichefiate sau de electricitate, a  căror

masă maximă autorizată, inclusiv greutatea remorcilor sau a semiremorcilor, nu

depăşeşte 7,5 tone;

(g) vehicule utilizate pentru cursurile de şcoală auto şi examenele de conducere în vederea

obţinerii unui permis de conducere sau a unui certificat profesional, cu condiţia ca

acestea  să nu fie utilizate pentru transportul de  mărfuri sau de  călători în scopuri

comerciale;

(h) vehicule utilizate de serviciile de canalizare, protecţie împotriva inundaţiilor, apă, gaze

şi electricitate, de serviciile de întreţinere şi control al drumurilor principale, colectare şi

depozitare a deşeurilor menajere, de serviciile de telegraf şi telefon, pentru transmisiuni

de radio  şi televiziune  şi pentru detectarea emiţătorilor sau a receptorilor de radio sau

televiziune;

(i) vehicule care au 10-17 locuri destinate exclusiv transportului de  călători în scopuri

necomerciale;

(j) vehicule pentru transportul echipamentelor de circ sau pentru parcuri de distracţii;

(k) vehicule de proiect mobil special echipate, destinate în primul rând  să fie utilizate în

scopuri didactice atunci când staţionează;

(l) vehicule utilizate pentru colectarea laptelui de la ferme şi pentru returnarea la ferme a

bidoanelor de lapte sau a produselor lactate destinate hrănirii animalelor;

(m) vehicule specializate pentru transportul de bani şi/sau de obiecte de valoare;

(n) vehicule utilizate pentru transportul de deşeuri de origine animală sau carcase care nu

sunt destinate consumului uman;

(o) vehicule utilizate exclusiv pe uscat în instalaţii de platforme precum porturile, porturile

intermodale de transbordare şi terminalele feroviare;

(p) vehicule utilizate pentru transportul de animale vii de la ferme la pieţele locale  şi

viceversa sau de la pieţe la abatoarele locale pe o rază de cel mult 50 km.

(2) Statele membre informează Comisia cu privire la derogările acordate în temeiul

alineatului (1) şi Comisia informează celelalte state membre cu privire la aceasta.

(3) Cu condiţia  să nu se aducă atingere obiectivelor prevăzute la articolul 1 şi  să se asigure o

protecţie corespunzătoare pentru conducătorii auto, un stat membru poate acorda pe teritoriul

său, după aprobarea de către Comisie, derogări minore de la aplicarea prezentului regulament

pentru vehiculele utilizate în zone prestabilite în care densitatea populaţiei nu depăşeşte cinci

locuitori pe kilometrul pătrat, în următoarele situaţii:

– serviciile naţionale regulate de transport de  călători ale  căror orare sunt confirmate de

către autorităţi (în acest caz, se autorizează numai derogările referitoare la pauze) şi

– operaţiunile naţionale de transport rutier de  mărfuri în contul propriu sau în contul

altcuiva care nu au niciun impact asupra pieţei interne  şi sunt necesare pentru

menţinerea anumitor sectoare de activitate pe teritoriul respectiv, atunci când

dispoziţiile derogatorii ale prezentului regulament impun o rază maximă de 100 km.

Transportul rutier efectuat în cadrul acestor derogări poate include o deplasare către o regiune

în care densitatea populaţiei este de cinci locuitori sau mai mult pe kilometrul  pătrat, dar

numai pentru a începe sau a termina traseul. Natura şi domeniul de aplicare a acestor derogări

trebuie să fie proporţionale.

Articolul 14

(1) Statele membre pot acorda, după autorizarea de  către Comisie, derogări de la aplicarea

articolelor 6-9 pentru operaţiuni de transport în situaţii excepţionale, cu condiţia ca aceste

derogări să nu aducă atingere obiectivelor prevăzute la articolul 1.

(2) În cazuri de urgenţă, statele membre pot acorda o derogare temporară pe o perioadă de

maximum treizeci de zile, care se notifică de îndată Comisiei.

(3) Comisia notifică celorlalte state membre orice derogare acordată în temeiul prezentului

articol.

Articolul 15

Statele membre se asigură ca toţi conducătorii vehiculelor prevăzute la articolul 3 litera (a) să

fie supuşi normelor naţionale care asigură o protecţie corespunzătoare în ceea ce priveşte

duratele de condus permise şi pauzele şi perioadele de repaus obligatorii.

CAPITOLUL V :PROCEDURI DE CONTROL ŞI SANCŢIUNI

Articolul 16

(1) În cazul în care vehiculele nu au fost echipate cu un aparat de înregistrare în conformitate

cu Regulamentul (CEE) nr. 3821/85, se aplică alineatele (2) şi (3) de la prezentul articol:

 

(a) serviciilor regulate naţionale de transport călători şi

(B) serviciilor regulate internaţionale de transport  călători, ale  căror capete de traseu se

găsesc la o distanţă de până la cincizeci de km în linie dreaptă de la frontiera dintre două

state membre şi al căror traseu nu depăşeşte o sută de km.

(2) Întreprinderea de transport stabileşte un orar  şi un tabel de serviciu care indică, pentru

fiecare conducător auto, numele, locul de muncă de bază al acestuia şi orarul fixat în prealabil pentru diferitele perioade de condus, celelalte activităţi, pauzele  şi perioadele de

disponibilitate.

Fiecare conducător auto angajat într-un serviciu prevăzut la alineatul (1) poartă asupra sa un

extras din tabelul de serviciu şi o copie a orarului de serviciu. 

(3) Tabelul de serviciu:

(a) conţine toate informaţiile indicate la alineatul (2) pentru o perioadă precedentă de cel

puţin douăzeci şi opt de zile; aceste informaţii sunt actualizate la intervale periodice a

căror durată nu depăşeşte o lună;

(B) este semnat de  către conducătorul întreprinderii de transport sau de o persoană

autorizată să-l reprezinte;

© este  păstrat de întreprinderea de transport timp de un an de la data expirării perioadei

acoperite. Întreprinderea de transport  dă un extras din tabel conducătorilor auto

interesaţi, la cererea acestora, şi

(d) este prezentat şi înmânat unui agent de control împuternicit care-l solicită

Share this post


Link to post
Share on other sites

Articolul 17

(1) Comisiei îi sunt comunicate de  către statele membre, printr-un formular tip stabilit de

Decizia 93/173/CEE, informaţiile necesare pentru a-i permite să elaboreze, din doi în doi ani,

un raport cu privire la aplicarea prezentului regulament  şi a Regulamentului (CEE) nr.

3821/85 şi cu privire la evoluţia situaţiei în domeniile respective.

(2) Aceste informaţii trebuie  să parvină Comisiei până la data de 30 septembrie din anul

următor expirării perioadei de doi ani la care se referă raportul.

(3) Raportul informează, de asemenea, cu privire la folosirea derogărilor prevăzute la articolul 13.

(4) Comisia transmite raportul Parlamentului European şi Consiliului în termen de 13 luni de

la expirarea perioadei de doi ani la care se referă raportul.

Articolul 18

Statele membre adoptă măsurile necesare pentru aplicarea prezentului regulament.

Articolul 19

(1) Statele membre stabilesc normele referitoare la sancţiunile pentru încălcarea prezentului

regulament şi a Regulamentului (CEE) nr. 3821/85 şi iau toate măsurile necesare pentru a se

asigura de aplicarea acestora. Aceste sancţiuni trebuie să fie efective, proporţionale, disuasive

şi nediscriminatorii. Nicio încălcare a prezentului regulament sau a Regulamentului (CEE) nr.

3821/85 nu atrage mai mult de o sancţiune sau de o procedură. Comisiei îi sunt comunicate de

către statele membre aceste  măsuri, precum şi regimul de sancţiuni până la data prevăzută la

articolul 29 paragraful al doilea. Comisia informează statele membre în consecinţă

(2) Orice stat membru permite autorităţilor competente să aplice o sancţiune unei întreprinderi

şi/sau unui conducător auto pentru o încălcare a prezentului regulament constatată pe teritoriul

său şi care nu a fost deja sancţionată, chiar dacă acea încălcare a fost comisă pe teritoriul unui

alt stat membru sau al unei ţări terţe.

În mod excepţional, atunci când se constată o încălcare:

– care nu a fost comisă pe teritoriul statului membru respectiv şi

– care a fost comisă de o întreprindere stabilită sau de un conducător al  cărui loc de

muncă se află într-un alt stat membru sau ţară terţă,

un stat membru poate, până la 1 ianuarie 2009, în loc  să impună o sancţiune,  să notifice

faptele constitutive ale încălcării autorităţii competente a statului membru sau a ţării terţe în

care este stabilită întreprinderea sau în care îşi are conducătorul locul de muncă.

(3) Atunci când un stat membru deschide o procedură sau aplică o sancţiune pentru o anumită

încălcare, el îi furnizează conducătorului dovada scrisă corespunzătoare.

(4) Statele membre se asigură  că un sistem de sancţiuni proporţionat, care poate include

sancţiuni financiare, este aplicat în caz de încălcare a prezentului regulament sau a

Regulamentului (CEE) nr. 3821/85 de  către întreprinderi sau expeditori asociaţi, exportatori,

operatori din turism, furnizori principali de transport, subcontractanţi şi agenţii care utilizează

conducători auto care le sunt asociaţi.

Articolul 20

(1) Conducătorul  păstrează dovezile furnizate de  către un stat membru cu privire la o

sancţiune sau la deschiderea unei proceduri până în momentul în care aceeaşi încălcare a

prezentului regulament nu poate  să mai atragă o a doua procedură sau o a doua sancţiune în

conformitate cu prezentul regulament.

(2) Conducătorul prezintă dovada prevăzută la alineatul (1) la cerere.

(3) Un conducător care lucrează pentru mai multe întreprinderi de transport sau care este la

dispoziţia mai multor întreprinderi de transport prezintă informaţii suficiente fiecăreia dintre

aceste întreprinderi pentru a se conforma capitolului II.

Articolul 21

Pentru a rezolva cazurile în care un stat membru consideră  că s-a comis o încălcare a

prezentului regulament, care este în mod evident de natură  să compromită siguranţa rutieră,

acesta poate împuternici autoritatea competentă  să procedeze la imobilizarea vehiculului

respectiv până când se remediază cauza încălcării. Statele membre îl pot obliga pe conducător

să ia o perioadă zilnică de repaus. De asemenea, după caz, statele membre pot să procedeze la

retragerea, suspendarea  şi aplicarea de restricţii în ceea ce priveşte licenţa întreprinderii, în

cazul în care întreprinderea în cauză este stabilită în statul membru respectiv, sau să procedeze

la retragerea, suspendarea şi aplicarea de restricţii în ceea ce priveşte permisul de conducere al

conducătorului auto. Comisia elaborează în conformitate cu procedura de la articolul 24

alineatul (2) orientări cu scopul de a promova aplicarea armonizată a dispoziţiilor prezentului

articol.

Articolul 22

(1) Statele membre  îşi acordă reciproc asistenţă în vederea aplicării prezentului regulament şi

a verificării respectării acestuia.

(2) Autorităţile competente din statele membre  îşi comunică periodic toate informaţiile

disponibile privind:

(a) încălcările normelor din capitolul II comise de  către persoanele nerezidente  şi orice

sancţiuni aplicate pentru astfel de încălcări;

(B) sancţiunile aplicate de  către un stat membru rezidenţilor  săi pentru astfel de încălcări

comise în alte state membre.

(3) Fiecare stat membru trimite periodic Comisiei informaţiile relevante cu privire la

interpretarea şi aplicarea la nivel naţional a dispoziţiilor prezentului regulament, iar Comisia

le trimite celorlalte state membre în format electronic.

(4) Comisia facilitează dialogul între statele membre cu privire la interpretarea şi aplicarea la

nivel naţional a prezentului regulament prin intermediul comitetului prevăzut la articolul 24

alineatul (1).

Articolul 23

Comunitatea iniţiază cu  ţările terţe negocieri care s-ar dovedi necesare pentru aplicarea

prezentului regulament.

Articolul 24

(1) Comisia este asistată de un comitet înfiinţat în temeiul articolului 18 alineatul (1) din

Regulamentul (CEE) nr. 3821/85.

(2) În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 3 şi 7 din Decizia

1999/468/CE, în conformitate cu dispoziţiile articolului 8 din această decizie.

(3) Comisia îşi stabileşte regulamentul de procedură.

Articolul 25

(1) La cererea unui stat membru sau din proprie iniţiativă, Comisia:

(a) examinează cazurile în care apar diferenţe în aplicarea  şi verificarea respectării

dispoziţiilor prezentului regulament, în special în ceea ce priveşte durata de condus,

pauzele şi perioadele de repaus;

(B) clarifică dispoziţiile prezentului regulament pentru a promova o abordare comună.

(2) În cazurile speciale prevăzute la alineatul (1), Comisia adoptă o decizie privind abordarea

recomandată în conformitate cu procedura menţionată la articolul 24 alineatul (2). Comisia

comunică decizia sa Parlamentului European, Consiliului şi statelor membre

CAPITOLUL VI : DISPOZIŢII FINALE

Regulamentul (CEE) nr. 3821/85 se modifică după cum urmează:

(1) Articolul 2 se înlocuieşte cu următorul text:

„Articolul 2

În sensul prezentului regulament, se aplică definiţiile prevăzute la articolul 4 din

Regulamentul (CE) nr. 561/2006 al Parlamentului European  şi al Consiliului din 15

martie 2006 privind armonizarea anumitor dispoziţii ale legislaţiei sociale în domeniul

transporturilor rutiere şi de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 3821/85 şi (CE) nr.

2135/98 ale Consiliului*.

_________

* JO L 102, 11.4.2006, p. 1”;

(2) La articolul 3, alineatele (1), (2) şi (3) se înlocuiesc cu următorul text:

„(1) Aparatul de înregistrare se instalează şi se foloseşte la bordul vehiculelor

înmatriculate în statele membre care le folosesc pentru transportul rutier de  călători sau

mărfuri, cu excepţia vehiculelor prevăzute la articolul 3 din Regulamentul (CE) nr.

561/2006. Vehiculele menţionate la articolul 16 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr.

561/2006  şi vehiculele care erau excluse din domeniul de aplicare al Regulamentului

(CEE) nr. 3820/85, dar care nu mai sunt excluse în conformitate cu Regulamentul (CE)

nr. 561/2006, se pot conforma acestei obligaţii până la 31 decembrie 2007.

(2) Statele membre pot excepta de la aplicarea prezentului regulament vehiculele

menţionate la articolul 13 alineatele (1) şi (3) din Regulamentul (CEE) nr. 561/2006.

(3) Statele membre, după autorizarea din partea Comisiei, pot excepta de la aplicarea

prezentului regulament vehiculele folosite pentru operaţiunile de transport prevăzute la

articolul 14 din Regulamentul (CEE) nr. 561/2006.”

(3) La articolul 14, alineatul (2) se înlocuieşte cu următorul text:

„(2) Întreprinderea  păstrează, în ordine cronologică şi într-o formă lizibilă, foile de

înregistrare, precum  şi imprimatele scoase de fiecare dată când acestea se prezintă în

conformitate cu articolul 15 alineatul (1), timp de cel puţin un an după ce au fost 

folosite  şi pune la dispoziţia conducătorilor interesaţi o copie, la cererea acestora. De

asemenea, întreprinderea pune la dispoziţia conducătorilor interesaţi, la cererea acestora,

o copie a informaţiilor descărcate de pe cardul conducătorilor, precum  şi versiunile

imprimate ale acestor copii. Foile de înregistrare, imprimatele scoase  şi informaţiile

descărcate se prezintă sau se înmânează inspectorului autorizat, la cerere.

(4) Articolul 15 se modifică după cum urmează:

– la alineatul (1), se adaugă următorul paragraf:

"În caz de deteriorare sau de proastă funcționare a cardului conducătorului auto sau în cazul în care acesta nu este în posesia cardului, conducătorul auto:

(a) la începutul traseului, imprimă informațiile detaliate privind vehiculul pe care îl conduce și pe foaia scoasă trebuie să figureze:

(i) informațiile detaliate care permit identificarea conducătorului auto (numele, numărul cardului de conducător auto sau al permisului de conducere), inclusiv semnătura;

(ii) perioadele prevăzute la alineatul (3) liniuța a doua, literele (B), © și (d);

(B) la sfârșitul traseului, imprimă informațiile privind perioadele de timp înregistrate de aparatul de înregistrare, înregistrează toate perioadele consacrate altei activități, perioadele de disponibilitate și de repaus efectuate de la imprimatul scos la începutul traseului, atunci când aceste informații nu au fost înregistrate de tahograf, marchează pe document datele detaliate care permit identificarea conducătorului auto (numele, numărul cardului de conducător auto sau a permisului de conducere), inclusiv semnătura.";

- la alineatul (2), paragraful al doilea se înlocuiește cu următorul text:

"Atunci când conducătorul auto este în imposibilitate de a folosi aparatura montată la bordul vehiculului ca urmare a faptului că nu se află în vehicul, perioadele de timp indicate la alineatul (3) liniuța a doua literele (B), © și (d):

(a) în cazul în care vehiculul este echipat cu un aparat de înregistrare în conformitate cu anexa I, se înscriu pe foaia de înregistrare manual, automat sau în orice alt fel, lizibil și fără a murdări foaia, sau

(B) în cazul în care vehiculul este echipat cu un aparat de înregistrare în conformitate cu anexa I B, se înscriu pe cardul conducătorului auto cu ajutorul funcției de introducere manuală oferită de aparatul de înregistrare.

Atunci când la bordul vehiculului echipat cu un aparat de control în conformitate cu anexa I B se află mai mulți conducători auto, fiecare conducător auto se asigură că propriul card de conducător auto este introdus în deschiderea corespunzătoare a tahografului.";

- la alineatul (3), literele (B) și © se înlocuiesc cu următorul text:

"(B) se înțelege prin "altă muncă" orice altă activitate în afară de cea de conducere, definită la articolul 3 litera (a) din Directiva 2002/15/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 2002 privind organizarea timpului de lucru al persoanelor care efectuează activități mobile de transport rutier [], precum și orice activitate desfășurată pentru același sau un alt angajator din sectorul transporturilor sau din afara acestui sector; aceste activități se înregistrează cu semnul ciocanele

© "disponibilitatea", definită la articolul 3 litera (B) din Directiva 2002/15/CE, se înregistrează cu semnul patratel

- alineatul (4) se elimină;

– alineatul (7) se înlocuieşte cu următorul text:

„(7) (a) Atunci când conducătorul auto conduce un vehicul echipat cu un aparat de

înregistrare în conformitate cu anexa I, acesta trebuie  să fie în măsură să prezinte,

la cererea unui inspector de control:

(i) foile de înregistrare din  săptămâna în curs  şi cele pe care le-a utilizat pe

parcursul celor 15 zile precedente;

(ii) cardul de conducător în cazul în care este titularul unui asemenea card şi

(iii) orice informaţie introdusă manual  şi orice imprimat scos în timpul

săptămânii în curs  şi în timpul celor cincisprezece zile precedente, în

conformitate cu prezentul regulament  şi cu Regulamentul (CE) nr.

561/2006.

Cu toate acestea, după 1 ianuarie 2008, duratele prevăzute la punctele (i) şi (iii) se

referă la ziua în curs şi la o perioadă precedentă de douăzeci şi opt de zile.

(B) Atunci când conducătorul conduce un vehicul echipat cu un aparat de

înregistrare în conformitate cu anexa I B, acesta trebuie  să fie în  măsură  să

prezinte, la cererea unui inspector de control:

(i) cardul de conducător al cărui titular este;

(ii) orice informaţie introdusă manual  şi orice imprimat scos în timpul

săptămânii în curs  şi în timpul celor cincisprezece zile precedente, în

conformitate cu prezentul regulament şi cu Regulamentul (CE) nr. 561/2006 şi

(iii) foile de înregistrare corespunzătoare aceleiaşi perioade precum cea

prevăzută la punctul (ii), în cazul în care acesta ar fi condus, pe parcursul

acestei perioade, un vehicul echipat cu un aparat de înregistrare în

conformitate cu anexa I.

Cu toate acestea, după 1 ianuarie 2008, duratele prevăzute la punctul (ii) se referă

la ziua în curs şi la o perioadă precedentă de douăzeci şi opt de zile de zile.

© Un inspector de control autorizat poate verifica respectarea Regulamentului

(CE) nr. 561/2006 prin analizarea foilor de înregistrare, a datelor afişate sau

imprimate care au fost înregistrate de aparatul de înregistrare sau de cardul

conducătorului sau, în lipsa acestora, prin analizarea oricărui document justificativ

care dovedeşte nerespectarea dispoziţiilor, precum cele prevăzute la articolul 16

alineatele (2) şi (3).”

Articolul 27

Regulamentul (CEE) nr. 2135/98 se modifică după cum urmează: (1) La articolul 2, alineatul (1) litera (a) se înlocuieşte cu următorul text:

„(1) a) Din a douăzeci şi una zi de la data publicării Regulamentului (CE) nr. 561/2006

al Parlamentului European  şi al Consiliului din 15 martie 2006 privind armonizarea

anumitor dispoziţii ale legislaţiei sociale în domeniul transporturilor rutiere  şi de

modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 3821/85 şi (CE) nr. 2135/98 ale Consiliului*,

vehiculele puse în circulaţie pentru prima dată sunt echipate cu un aparat de înregistrare

în conformitate cu dispoziţiile din anexa I B la Regulamentul (CEE) nr. 3821/85.

(2) La articolul 2, alineatul (2) se înlocuieşte cu următorul text:

„(2). Statele membre adoptă  măsurile necesare pentru a putea elibera cardurile de

conducător până în a douăzeci  şi una zi de la data publicării Regulamentului (CE) nr.

561/2006.”

Articolul 28

Regulamentul (CEE) nr. 3820/85 se abrogă şi se înlocuieşte cu prezentul regulament.

Cu toate acestea, articolul 5 alineatele (1), (2) şi (4) din Regulamentul (CEE) nr. 3820/85 se

aplică în continuare până la datele stabilite la articolul 15 alineatul (1) din Directiva

2003/59/CE.

Articolul 29

Prezentul regulament intră în vigoare la 11 aprilie 2007, cu excepţia articolului 10 alineatul

(5), a articolului 26 alineatele (3) şi (4) şi a articolului 27, care intră în vigoare la 1 mai 2006.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale şi se aplică direct în toate statele

membre.

                                                      Adoptat la Strasbourg, 15 martie 2006.

Pentru Parlamentul European                                                                                      Pentru Consiliu

  Presedintele                                                                                                                Preşedintele

J. BORRELL FONTELLES                                                                                                    H. WINKLER

Share this post


Link to post
Share on other sites

Regulamentul 165 /2014 CE

Articolul 45

Modificarea Regulamentului (CE) nr. 561/2006

Regulamentul (CE) nr. 561/2006 se modifică după cum

urmează:

1. La articolul 3 se adaugă următoarea literă după litera (a):

„(aa) vehicule sau o combinație de vehicule cu o masă

maximă admisibilă care să nu depășească 7,5 tone,

utilizate pentru transportul materialelor, al echipa­

mentului sau al mașinilor care sunt destinate conducă­

torului auto în exercitarea profesiei sale și care sunt

utilizate numai pe o rază de 100 km de la sediul între­

prinderii și cu condiția ca principala activitate a

conducătorului auto să nu fie cea de conducere a vehi­

culului;”.

2. Articolul 13 alineatul (1) se modifică după cum urmează:

(a) la literele (d), (f) și (p), cuvintele „50 km” se înlocuiesc cu

cuvintele „100 km”;

Share this post


Link to post
Share on other sites

offtopic..citeste cu atentie titlul subiectului unde postezi..nu arunca comentarii doar asa..ca sa fie..rasfoieste forumul si sigur gasesti raspuns la intrebarea ta

Edited by cico_3504

Share this post


Link to post
Share on other sites

Join the conversation

You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.

Guest
Reply to this topic...

×   Pasted as rich text.   Paste as plain text instead

  Only 75 emoji are allowed.

×   Your link has been automatically embedded.   Display as a link instead

×   Your previous content has been restored.   Clear editor

×   You cannot paste images directly. Upload or insert images from URL.

Sign in to follow this  

  • Recently Browsing   0 members

    No registered users viewing this page.

×
×
  • Create New...

Important Information

By using this site, you agree to our Terms of Use.