Sa m-ai impartasim sentimentele[caz real].

[liviu4]

Cand eram copil traia la noi in sat un OM cu un nume haios.Noi ii spuneam nea Pistea,si m-ai faceam glume pe seama asta.Acel OM de cate ori iesea in sat cumpara dulciuri,[in special bomboane] si cu un zambet deschis ne impartea la toti copii.Apoi glumea cu noi mentinindu-si acel zambet tot timpul.O zi,doua,trei a-m inceput sa ne intrebam intre noi,de ce ne dadea OMUL mereu dulciuri?.Dupa un timp a-m aflat ca OMUL,suferise o mare drama cu multi ani in urma.Se spunea ca avuse-se si el familie,o sotie evreica si doi copii.In timpul razboiului fusese-ra toti patru luati prizioneri de nemti,si inchisi separati intr-un lagar in nu stiu ce tara.Singurul gand a-l OMULUI era sa evadeze pe care a si facuto.Cand a evadat s-a ascuns in cenusa de la crematoriu care,era transportata de o masina la groapa din afara lagarului.Acolo sa lasat basculat cu toata cenusa in groapa["ca sa vezi cate face OMUL pentru libertate"]A asteptat sa plece masina si cand a dat sa plece si el,a zarit printre fragmentele de oase ramase un os,care avea o bratara de argint topita pe el.Atunci OMUL a luat bucata de os,a cercetat bratara si si-a dat seama ca era chiar mana sotiei lui.OMUL va dati seama a izbucnit intr-un plains ca orice sansa sa m-ai fie ai lui in viata era minima.A m-ai tras speranta ca poate copii sa m-ai fie in viata,dar nimic.OMUL acela nu sia m-ai intemeiat niciodata o familie.Si mi-am dat seama de ce el ne servea mereu cu dulciuri.Pentru ca el prin noi i-si vedea proprii lui copii.    "A-m scris aceasta in memoria acestui OM cu suflet mare odihneascase in pace."        Imi cer scuze daca nu a-m postat unde trebuie si va doresc sanatate si drumuri bune la toti colegii.  ''"VIATA ARE PRIORITATE""

[hermanrazvan]

Ai postat bine.Ma bucur sa aud ca sunt asa oameni buni si nu doar :"macho" de cartier.Apropo in ce localitate?

[florini1981]

Trista poveste dar din pacate putini intelegem cu adevarat ce inseamna viata ,toate cele bune

[cico_3504]

am intilnit si eu un asemenea om,nu trecuse prin tragedia spusa de tine dar sufletul il avea la fel,cumpara de fiecare data bomboane si impartea copiilor din parculetul aflat in fata locului,loc in care isi petrecea ziua

[nmg]

Esti sigur ca povestea este reala ? Sigur - sigur ?

Dupa mine, e cam trasa de par.

[laurgyro]

mai putin conteaza realitatea povestii, trebuie doar sa intelegem esenta...

[iogy bear]

foarte trist cazul,eu cred ca este adevarat,in realitate sa stiti ca chiar sau intamplat astfel de tragedii