Inteleg perfect ce spui,nu trebuie sa renunti,poate,daca nu eram casatorita si eu pateam la fel,si asa am avut momente de genul acesta,dar le-am facut fata,asta e din pacate lumea dura in care traim.Sa nu iti para rau,ca ai ajutat,stiu,sti un om bun,va veni in viata un moment cind toate acestea iti vor fi rasplatite,sint ferm convinsa.Capul sus,fi tare,stiu,toti avem momente de slabiciune in viata,dar bunul Dumnezeu le rinduieste pe toate.Bine,imi pare rau ca nu te pot ajuta,doar prin vorbe,daca nu eram casatorita te ajutam prin faptul,ca ne formam echipa,dar nu dispera,incearca sa postezi un anunt,cauti coleg si pune tu conditiile,doar coleg.Nu mai e lumea cand femeia era numai la cratita si la pat,sa terminat,dar din pacate mai sint multi care asa cred,si pe mine citi nu au incercat sa ma descurajeze,dar nui-am bagat in seama,bine,important a fost,ca m-a incurajat sotul,bine si el ma atentionat,citez:"mami o sa iti fie greu"dar ce e usor in viata?A faptul,ca sint femei,care nici eu nu l-e as numi femei,findca traiesc,ca niste paraziti,pe banii barbatilor,repet femei stil"pitipoanca"Asta e,daca barbatii accepta.Din pacate sint foarte multi barbati,care,cred,ca toate sintem la fel.Dar,spre bucuria noastra sint si barbati care scot palaria in fata noastra,ti-o garantez.succes