Jump to content

Polita Romana


CALIN

Recommended Posts

  • Administrators

Povestire luata de pe  povestiri-aproape-adevarate.blogspot.com

Sper sa nu se supere personajele dar asemenea prostii trebuie facute publice.

Deşi era 1 martie, iarna nu dădea nici un semn că ar vrea să plece. Cu toate că ninsoarea şi furtuna se opriseră de câteva zile, câmpiile erau încă acoperite cu un covor gros de zăpadă, de-o parte şi alta a drumului. Şoseaua aproape uscată, o îndemna pe Diana la drum. Era aproape cinci dimineaţa. Nu se grăbea, conform planului ar fi ajuns la timp să descarce marfa la Galaţi aşa cum promisese clientului, căci de când se îmbolnăvise şoferul trebuia să facă şi munca asta ca să supravieţuiască crizei nemilose. Înainte de intrarea în oraşul Ţîndărei întrebase colegii de drum dacă sunt ceva controale în oraşul în care tocmai dădea să intre. I s-a răspuns că este un MCV în centrul oraşului.

Nu-şi făcea griji. Toate actele erau în ordine iar pedala de acceleraţie nu era sora ei cea bună. La un moment dat, după ce trecuse de centru, văzu nişte luminiţe albastre sclipind în oglinda retrovizoare. Era un echipaj de poliţie. "Nu cred că au treabă cu mine" îşi spuse în sinea ei, dar opri pe partea dreaptă a drumului. Maşina de poliţie rămase în spatele camionului. La geamul ei veni un poliţist mai plinuţ la faţă, care-i ceru actele. Nu înţelegea ce vrea de la ea. Abia în Slobozia fusese oprită de alt echipaj în acea noapte şi totul fusese în ordine.

"Să se fi vorbit între ei? Să mă fi auzit pe staţie? Ce importanţă mai avea? Le vor verifica din nou şi voi pleca iar la drum"

Dar n-a fost să fie aşa.

- Doamnă, camionul ăsta se conduce cu permis de conducere categoria C, uitaţi ce scrie aici: "Sarcina maximă adm. 7000 kg".

Nu-i venea să creadă, avea camionul de patru ani "Să nu fi sesizat nimeni până acum?"

Trebuia să sune un prieten să se sfătuiască, dar nu mai avea multe minute pe cartelă.

- Spune-ţi-mi vă rog de unde aş putea să cumpăr o cartelă de reîncărcare? Este vreun peco pe aici?

- Este, undeva în faţă şi prima la stânga un Lukoil, dar acum vă rog să mă urmaţi cu camionul la secţie, spuse Rotofeiul după care se urcă în maşina de serviciu.

- Am prins o gâscă, ia să vezi ce-o ard. Conduce camionul cu B-ul. Şeful o să mă felicite şi-o să mă avanseze şi-o să-mi mărească şi salariul, nu mai pun că ne-am făcut planul cu fraiera, spuse Rotunjorul colegului său, un bărbat de vreo cincizeci de ani cu mustaţă.

"Sigur e vorba de o neînţelegere, nu se poate aşa ceva" îşi spunea Diana.

- Domnule poliţist, n-are cum să fie aşa, zise fata după ce intră în biroul din capătul holului. Camionul ăsta l-am cumpărat nou şi am cerut ca să poată fi condus cu permis de conducere categoria B. De patru ani maşina a trecut prin mâna câtorva şoferi şi zeci de controale în trafic, nu mai pun c-am avut şi un accident cu el.

- Doamnă, aici scrie clar: Sarcina maximă admisă 7000 kg. Peste 3500 kg vă trebuie permis categoria C.

- Vedeţi că un pic mai sus la punctul F1 scrie 3500 kg, zise fata.

- Dar jos la observaţii scrie clar Registrul Auto Român şi pune şi ştampila:

M. max adm. 7000 kg. Vedeţi? Şi-au dat şi ei seama că n-are cum să ducă camionul aşa puţin şi au modificat talonul.

Diana era consternată şi disperată. "Era imposibil aşa ceva."

- Mă duc să vă aduc şi cartea de identitate a maşinii, zise ea, agăţîndu-se de ultimul fir de aţă şi plecă la camionul lăsat pe partea cealaltă a drumului.

- Să-mi daţi toate actele să fac copii după ele, zise Rotofeiul în timp ce scria de zor.

Deschise cartea de identitate a maşinii şi citi cam acelaşi lucru ce scria şi in talon: Greutatea totală maximă autorizată 3500 kg dar în josul paginii la rubrica observaţii: "Masa maxima admisa 7000 kg". Era disperată. Erau două chestii care se băteau cap în cap. Dacă ar fi ştiut îşi lua de mult C-ul şi nu s-ar fi suit la volanul camionului nici dacă ar fi fost trasă cu salvarea.

- Vedeţi! V-am spus eu, zise Rotofeiul, frecându-şi mâinile şi afişând un zâmbet larg, în timp ce făcea copii. Am şi eu o maşină ca asta, ştiu eu ce zic şi îi întinse Dianei toate actele originale în afară de permis.

Diana era disperată. "Înseamnă că o fi având dreptate poliţaiul, ştie el ce ştie".

- Staţi jos şi scrieţi o declaraţie, cum că de patru ani conduceţi camionul cu permis categoria B, zise Mustăciosul din biroul aflat pe partea dreaptă a holului.

- Nu semnez nimic, zise Diana. Dacă este aşa n-aveţi decât să scrieţi dumneavoastră ce vreţi. Voi face contestaţie, răspunse plină de indignare.

- La ora şase vom intra în program şi ne vom lămuri, zise poliţaiul cu faţa rotundă, în timp ce scria de zor, probabil raportul nopţii trecute. Dar vă spun eu că am dreptate, acum vă rog să mă lăsaţi să scriu, luaţi loc dincolo.

Diana nu ştia despre ce program vorbea poliţistul, dar spera să se facă lumină şi oricare ar fi fost adevărul îl va accepta cu stoicism. Se aşeză pe canapea, singurul loc rămas liber, privind când la Mustăciosul ce stătea pe scaun, când la micul televizor suspendat din colţul încăperii. Nu avea stare mai ales pentru că la ora şapte şi jumătate trebuia să fie la Galaţi să descarce marfa.

- Am spus c-o s-o rezolv, ce p...la mea se auzi o voce de pe hol, din dreptul uşii Rotofeiului.

- Vino puţin şi închide uşa, zise Rotofeiul către stăpânul vocii care părea a unui bărbat mai tânăr.

- Auzi, am prins-o pe fraiera de dincolo şi îi iau carnetul. Îi fac dosar penal. Conducea camionul cu B -ul. Aştept să se trezească şeful să-l sun, ca să-mi confirme şi el că am dreptate. Acu du-te şi arata-i gâştei legislaţia.

- Poliţistul cel tânăr, un băiat de vreo 28 de ani, înalt, brunet cu ochii negrii şi faţa măslinie, părea mai fâşneţ şi mai deştept decât ceilalţi doi. Se aşeză pe canapea lângă Diana şi îi arătă o cărticică, în care scria negru pe alb că peste greutatea de 3500 kg, autovehiculele se conduc cu permis categoria C1.

Faptul că îl auzise vorbind urât, era încă un motiv în plus să simtă repulsie faţă de el.

- Mă duc la maşină, zise ea. Vroia să-şi pună gândurile în ordine şi să vorbească cu amicul ei trecut prin situaţii d-astea, s-o sfătuiască ce-i de făcut.

- Du-te mă de aici, zise amicul trezit din somn. N-are cum să se conducă cu C-ul. Nu-i adevărat. Doar l-am condus şi eu de atâtea ori. Sună-mă şi ţine-mă la curent. Dar îţi repet că n-au dreptate. O să mă duc până la RAR să întreb. Oricum ai nimerit unde nici nu se poate mai prost.

După ce-a închis telefonul, a simţit că se zdruncină camionul din toate încheieturile. Un tir tocmai trecu-se prea aproape de maşină. "Asta mai îmi trebuie să rămân şi fără marfa clientului şi fără obiectul muncii"

Se îngâna ziua cu noaptea. În faţa maşinii, pe partea stângă, la nici cincizeci de paşi, se vedea o parcare aproape goală. A învârtit cheia în contact şi a pornit-o într-acolo. Nu se dădu bine jos de la volan că văzu trecând în trombă spre capătul oraşului, un MCV cu capota clipocind în albastru.

"Să nu-mi spui că m-au dat în urmărire generală!" îşi spuse Diana încercând să glumească şi să schiţeze un zâmbet.

Se întoarse la sediul poliţiei şi urcă cele câteva trepte de la intrare. Deschise uşa. În faţă, după un geam de sticlă, se afla Mustăciosul împreună cu ofiţerul de serviciu. Urmăreau ceva pe ecranul calculatorului.

Mustăciosul ridică ochii din monitor aruncându-i Dianei o privire.

- Doamna cu camionul! Se auzi strigată din partea dreaptă a sediului poliţiei. Era un bărbat. Vă rog să veniţi să vă luaţi camionul de aici, asta e parcarea primăriei, iar la ora opt vin angajaţii la muncă.

Ce putea să facă? Trebuia să-l ia de acolo, pentru că după cum stăteau lucrurile, sigur va rămâne fără carnet şi vroia să-l mute din şosea. Cine ştie cât va dura până va găsi un şofer cu C-ul care să fie dispus să-i ducă camionul la descărcare şi înapoi acasă. Dar vroia să-l ia din şosea şi pentru faptul că vroia să doarmă liniştită în cabină. Era epuizată după noaptea nedormită şi cele întâmplate.

- Este o staţie peco prin apropiere? îl întrebă pe paznic.

- Da, o luaţi încolo şi faceţi prima la stânga. O s-o vedeţi imediat tot pe partea stângă.

"Ce bine!" îşi spuse Diana, "o să-mi cumpăr şi o cartelă de reîncărcare"

Staţia peco Lukoil se vedea din şosea. Făcu stânga şi intră în parcarea staţiei. Nu apucă să oprească motorul că portiera maşinii de deschise brusc şi mâna poliţistului cel tânăr o smulse afară din cabină. Rotofeiul era lângă el dar nu scoase un sunet.

- Noi te-am tratat ca pe-o doamnă iar tu ne obligi să ne purtăm cu tine ca cu o infractoare? zise brunetul, smulgând telefonul din mâna fetei. A tras-o după el la maşina poliţiei parcată lângă camion, a deschis uşa şi a împins-o pe bancheta din spate, smulgându-i telefonul din mână.

- N-am vrut să fug. V-am spus că vreau să-mi cumpăr o cartelă şi...

- Să taci! Ai auzit? Să nu mai scoţi un cuvânt că-ţi pun cătuşele.

Diana a tăcut şi asta nu pentru că i-ar fi fost teamă, ci pentru că cunoştea un caz în care un tip, presupus infractor fusese bătut cu bastoane de către poliţie. Era clar că Brunetul avea ceva şcoală de instituit teroarea şi nu avea de gând să-l provoace. Era momentul să tacă. După cum stau lucrurile era clar că ei făceau legea în zonă. Avea dreptate prietenul ei. Orice s-ar fi întâmplat ea nu avea cum să-i dovedească. Ar fi fost cuvântul ei împotriva cuvântului lor.

- Să şti că te-am dat prin staţie. N-ai auzit?

- Nu. Este închisă staţia.

- Oricum nu puteai ajunge prea departe, le-am spus tir-iştilor să te oprească pentru că ai fi călcat cu maşina un copil pe trecerea de pietoni, zise Brunetul plin de sine.

"Mamă ce deştept trebuie să te crezi, idiotule!" îşi spuse Diana doar în gând.

Era clar că ceea ce i se întâmpla este un abuz şi avea de gând să le facă plângere indiferent de B sau C. "Ăştia nu aveau un şef?"

- Pot să mă dau jos? Întrebă Diana ironic când maşina se opri în faţa sediului poliţiei din oraşul Ţ.

- Da, răspunse Măsliniul umflându-se în pene.

În capătul holului, cu un mop în mână, femeia de serviciu îşi făcea datoria.

- Stai jos! Zise Brunetul. Nu acolo. Pe canapea.

Diana se aşeză pe canapea încercând să nu scoată prostul din sărite şi gândindu-se că aceşti nemernici nu vor scăpa nepedepsiţi. Important era să iasă teafără din acel loc fiind convinsă că nimeni n-ar fi crezut-o, dar în primul rând nu vroia să ajungă în halul de umilinţă în care să i se pună cătuşele. Atunci nu s-ar fi putut apăra de un eventual atac şi nimeni n-ar fi crezut varianta ei. Nu avea probe.

- Acum o să mai aveţi încă un dosar penal, zise Mustăciosul ce atârna pe scaun.

- Pentru ce?

- Primul pentru că nu aveaţi voie să conduceţi maşina cu B-ul şi al doilea pentru că aţi vrut să fugiţi, zise Mustăciosul.

- În primul rând încă nu se ştie iar în al doilea rând, informaţie greşită, cereţi banii înapoi, n-am vrut să fug.

- Doamna e şmecheră. Luaţi-vă telefonul şi scoate-ţi-i bateria, spuse brunetul întinzându-i telefonul şi părăsind camera. Unde mi-e pistolul? întrebă Brunetul de undeva de pe hol, probabil adresându-se Rotofeiului. N-a răspuns nimeni sau Diana nu auzise. Era clar că încerca s-o intimideze şi asta o scotea din sărite.

"Confunzi marfa cu ambalajul, băiete" îşi spuse plină de furie.

Brunetul intră în birou cu pistolul într-o mână şi încărcătorul în cealaltă. Băgă încărcătorul în pistol în faţa ei.

- Ce fluturi pistolul ăla prin faţa mea? Am şi eu dar nu mă dau mare, zise Diana indignată.

- Da? Şi ce? N-am voie să îmi iau pistolul din dotare? zise poliţistul vădit încurcat.

- Poţi să faci ce vrei, că după câte se pare văd că tu eşti şeful pe-aici, dar nu mi-l mai băga în ochi că nu mă sperii şi să ştii că nu am vrut să fug, dacă asta insinuezi. Mă jur pe Boc! N-are logică. De ce să fi fugit? Ştiaţi cine sunt şi unde să mă găsiţi, doar aveţi permisul meu şi copie după toate actele mele. Uite! Întreabă-ţi colegul, spuse Diana arătând spre Mustăcios. M-aţi văzut sau nu în uşa poliţiei după ce-am mutat maşina în parcare la primărie? Da sau nu? îl întrebă Diana furioasă. Mustăciosul dădu din cap că da, iar Brunetul lăsă înfrânt capul în jos. Du-te şi întreabă-l şi pe paznic, fă cercetări, că de-aia eşti poliţist.

Era clar că nu prea le ieşiseră socotelile aşa cum probabil îi spuse sau aveau de gând să se laude şefului.

- Şi la urma urmei de ce mă ţineţi aici? Aţi făcut copie după toate actele mele, mi-aţi oprit permisul. Acu ce mai vreţi de la mine? V-am spus că nu semnez nimic. Ne vom întâlni în instanţă că doar nu sunt singură şi orfană pe lumea asta şi noi nu suntem nişte proşti, inculţi de la ţară cu două clase ca trenul. Vreau să mă duc la maşină. Am laptopul acolo şi alte lucruri de valoare, ce să mai spun de marfa clientului.

- Lăsa-ţi că aveţi asigurare, încercă Brunetul să aibă ultimul cuvânt. Băgaţi bateria în telefon şi sunaţi unde aveţi nevoie.

"Ăsta în sfârşit şi-a dat seama că a sărit calul.Trebuie să-i spun amicului meu ce se întâmplă aici" îşi zise Diana luând telefonul de pe masă şi punându-i bateria la loc.

- Ce s-a întamplat? De ce ai închis telefonul?

- Nu l-am închis eu. Mi l-au luat, am vrut să mut maşina în parcare şi m-au adus cu forţa înapoi. Credeau că vreau să fug. M-au tratat ca pe-o infractoare. Au vrut să-mi pună cătuşe. Ia-l te rog pe cumnatu-tău şi vino să iei maşina. Cică eu nu mai am voie să mă mai sui la volan.

- Acum mă urc în maşină şi vin. În două ore şi jumătate sunt acolo. Încearcă să-ţi păstrezi calmul, să nu mai faci vreun lucru necugetat. Ăia ar fi în stare să te execute şi să spună că au fost în deplină apărare. Nu mai scoate un cuvânt.

- Vedeţi doamnă! Noi vă dăm un deget şi dumneavoastră ne luaţi toată mâna.

" Dă-te-n mă-ta de ordinar"

Rămăsese singură de vreo cinsprezece minute şi se tot auzea forfotă şi şuşoteli de pe hol şi din biroul celălat.

Diana nu mai avea răbdare. La un moment dat intră în cameră Rotofeiul.

- Haideţi cu mine la maşină, doamnă.

Fetei nu-i venea să creadă. Oare ce se întâmplase? Şi-au dat seama că au întins prea mult coarda? Să fi intervenit cineva? Nu. A doua posibilitate nu era plauzibilă.

Pe hol, lângă ieşirea din sediul poliţiei se afla Brunetul. La trecerea Dianei, lăsă capul în jos. Pe faţa lui se putea citi supărarea.

Maşina poliţiei s-a oprit în parcarea Lukoil iar Rotofeiul i-a întins permisul.

- Încă n-am aflat nimic dar să-mi lăsaţi numărul de telefon să vă sun eu.

Diana era uluită. Luă fericită permisul şi coborî din maşină. Nişte muncitori de lângă staţia peco se uitau la ea ca la urs. "Oare văzuseră şi faza de dimineaţă când fusese smulsă cu japca din camion?". Deschise maşina şi căută în portofel o carte de vizită. Nu găsi, dar scrise numărul pe o bucată de hârtie. Se urcă în camion, porni motorul şi încercă să plece cât mai repede şi departe de acel loc şi oameni care-i pricinuiseră atâta suferinţă.

- Nu mai veni. Mi-au dat permisul, îi zise ea amicului la telefon.

- Cum aşa? Atunci mă întorc, dar să ştii că dacă aveau dreptate nu te-ar fi lăsat să pleci fără să-ţi facă dosar penal. Ăia sunt răi. Ţi-au făcut vreu rău?

- Fizic nu, pentru că am încercat să nu le întind nervişorii. Dar m-au umilit tratându-mă ca pe o infractoare. Mă duc să descarc marfa şi o să mă întorc înapoi să le fac plângere la şefii lor, chem televiziunea ca să ştie toată lumea cum s-au purtat ăştia cu mine.

- Vezi-ţi de treabă. N-o să rezolvi nimic. N-ai dovezi şi martorii care spui tu că au văzut câte ceva nu vor depune mărturie împotriva poliţiştilor. Ştii foarte bine că am fost şi eu cam în aceeaşi situaţie ca şi tine. Ei fac legile iar legea îi apără pe proşti.

- Aici ai dreptate şi mai ştiu că peştele de la cap se-mpute, iar organele cele mici le imită pe cele mari, că dacă ar fi ţinuţi din scurt le-ar fi fost teamă să mişte-n front. Bine! O s-o las baltă pentru că, în primul rând am promis să învăţ să iert şi pentru că altfel vor avea grijă să-mi demonstreze că nici eu nu-s perfectă şi fac greşeli. Problema mea este prea mică pentru o ţară atât de mare.

Totuşi mi-aş fi dorit să-mi spună că au greşit şi să-şi ceară scuze, nu să încerce să mă scoată cât mai repede din sediul poliţiei. Doar era clar că voi afla în curând cât de imbecili sunt. Nu?

Dar vorba ta: PROSTIA N-ARE LIMITE.

Link to comment
Share on other sites

Join the conversation

You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.

Guest
Reply to this topic...

×   Pasted as rich text.   Paste as plain text instead

  Only 75 emoji are allowed.

×   Your link has been automatically embedded.   Display as a link instead

×   Your previous content has been restored.   Clear editor

×   You cannot paste images directly. Upload or insert images from URL.

  • Recently Browsing   0 members

    • No registered users viewing this page.
×
×
  • Create New...

Important Information

By using this site, you agree to our Terms of Use.