Compartimentarea cisternelor nu este o consecință a evoluției din industrie. Cisternele se construiesc în funcție (în primul rând) de proprietățile fizice și chimice ale substanței transportate (cu eventuale restricții dacă este cazul) și în al doilea rând, în funcție de utilizarea lor ulterioară. Se fac cisterne cu un singur compartiment, chiar și în ''ziua de azi''.
Unele mențin produsul la o anumită presiune și/sau temperatură, altele nu, compartimentarea unora este variabilă la altele este fixă, unele au pompe pentru a facilita încărcatul/descărcatul, altele nu... diferențe sunt destule.
Regimul de muncă cu cisterne alimentare este cam ca la frigorifice... destul de alert. Munca fizică necesară în operațiile zilnice e la un volum asemănător cu munca de la prelată, doar că la un efort fizic mai mic, dar este totuși o muncă. Marele avantaj ar fi curățenia... vorba unui prieten, lucrezi cu o mănușă un an întreg. Alte avantaje ar fi: un sistem de muncă destul de operativ (ÎN GENERAL puțini timpi morți și de așteptat pe la clienți), o zi de muncă se încheie, de obicei, cu spălatul cisternei de multe ori în zone incluse în, sau în apropiere de parcări pentru camioane, vizibilitate mai bună la manevrele cu spatele, deși NU TOATE cisternele sunt mai scurte.
Dezavantaje: un compartiment încărcat parțial, chiar și cu ''spărgătoare de valuri'' înăuntrul lui, va avea tendința să se joace cu inerția ansamblului, iar dacă compartimentul încărcat parțial nu are acele spărgătoare de valuri, condusul deja tinde către periculos (în funcție de volumul produsului).
P.S. Informațiile le-am obținut acum, prin telefon, de la un prieten care lucrează pe o astfel de cisternă la o firmă din Belgia.